Cancerul de stomac este tot mai frecvent la nivel global și merită înțeles clar, pe scurt și fără ambiguități. În rândurile de mai jos găsești o sinteză structurată a informațiilor esențiale: ce este, cum se clasifică, care sunt factorii de risc, cum se manifestă și cum este investigat clinic.
Ce este cancerul de stomac
Stomacul este un organ-cheie al aparatului digestiv, cu rol în digestie și absorbția nutrienților. Are formă de sac, primește alimentele din esofag, le prelucrează cu sucuri gastrice și le trimite apoi, prin pilor, către duoden.
Cancerul gastric desemnează dezvoltarea și multiplicarea necontrolată a unor celule anormale la nivelul stomacului. În numeroase situații, transformările pornesc din mucoasa gastrică și pot evolua lent.
Clasificare tumori gastrice
Adenocarcinom (≈90%) – apare din stratul intern (mucoasă) al stomacului și este forma cea mai întâlnită.
Linfom (≈4%) – tumori maligne ale sistemului imunitar care pot implica stomacul.
Tumori carcinoide (≈3%) – provin din celulele producătoare de hormoni gastrici.
Alte tipuri (≈3%) – forme mai rare, heterogene.
Factori de risc, simptome, diagnostic și tratament
Factori de risc – Prezența lor crește probabilitatea bolii, fără a o determina inevitabil:
Infecția cu Helicobacter pylori – una dintre cauzele majore; persistența infecției poate produce modificări precanceroase ale mucoasei.
Sexul – incidență mai mare la bărbați decât la femei.
Etnie – în Statele Unite, afectează mai frecvent afroamericanii, asiaticii și hispanicii.
Geografie – rate crescute în China, Japonia, Europa de Est și America Latină.
Alimentație – consumul de alimente afumate, pește și carne sărată, precum și legume conservate în oțet este asociat cu risc mai mare. La polul opus, o dietă bogată în fructe și legume proaspete are rol „protector”.
Alți factori – suprapondere/obezitate, antecedente de chirurgie gastrică, anemie pernicioasă, grupa A de sânge, polipi gastrici, infecția cu virusul Epstein–Barr, boala Menetrier și limfom gastric.
Simptome – pot include lipsa poftei de mâncare, greață, vărsături (uneori cu sânge), disconfort difuz sau durere abdominală, senzație de plenitudine după mese mici, arsuri, indigestie și scădere rapidă în greutate.
Diagnostic – începe cu consult medical și analize uzuale, urmate de investigații țintite:
Endoscopie digestivă superioară – vizualizează interiorul stomacului cu ajutorul unui tub flexibil introdus pe cale orală.
Biopsie – în timpul endoscopiei se recoltează țesut din aria suspectă, examinarea histopatologică diferențiind celulele „bune” de cele „rele”.
Imagistică – radiografie, ecografie, tomografie computerizată și rezonanță magnetică. Tomografia este utilizată frecvent pentru evaluarea extinderii locale, regionale sau la distanță.
Stadializare TNM – stabilește întinderea bolii și ghidează terapia:
T (tumor) – descrie cât de profund a pătruns tumora în peretele gastric și structurile vecine (de la T0 la T4).
N (nodes) – arată afectarea ganglionilor limfatici regionali (N0–N3).
M (metastasis) – precizează răspândirea la distanță (M0: fără metastaze; M1: cu metastaze).
Tratament – opțiunile sunt decise de echipa medicală în funcție de stadializarea TNM și de profilul pacientului (inclusiv vârsta și comorbiditățile). Strategia urmărește controlul local și sistemic al bolii, pe baza datelor clinice și imagistice disponibile.
Investigațiile corelate – endoscopice, histologice și imagistice – alcătuiesc traseul de evaluare care permite caracterizarea precisă a tumorii și planificarea pașilor următori.