În jurul nucului, arbore impunător și respectat în gospodăriile românești, au circulat din vechime numeroase mituri și credințe populare. Unele pornesc, probabil, din observații ale oamenilor de la sat, altele sunt povești transmise din generație în generație, păstrate ca parte a imaginarului colectiv.
Dincolo de folclor, frunzele și fructele sale sunt folosite în alimentație și în industriile cosmetică și farmaceutică pentru beneficii recunoscute. Iar lemnul de nuc rămâne apreciat de colecționarii și meșterii de mobilier unicat, datorită fibrei și culorii sale distincte.
Ce spune tradiția despre «blestemul nucului»
În tradiția populară, plantarea unui nuc în curte marchează adesea un moment important în viața familiei — nașterea unui copil. Un gospodar îl pune lângă casă ca simbol al continuității, cu gândul că arborele va crește odată cu pruncul.
Pe aceeași linie s-a răspândit și ideea unui „blestem” legat de acest copac: dacă trunchiul ajunge cândva gros cât gâtul celui care l-a sădit, omul ar fi sortit pieirii. Formula circulă de mult timp în lumea satului, fără o bază verificabilă.
«Când trunchiul ajunge cât gâtul celui care l-a pus, omul moare.»
În satele de altădată, la Rusalii, femeile duceau frunze de nuc la biserică pentru a fi sfințite. Apoi, acestea erau așezate la streașina casei, ca un semn de protecție împotriva necazurilor și a relelor de peste an.
Util, respectat, dar fără dovezi pentru «pericole invizibile»
Un alt refren binecunoscut spune că nu e bine să dormi la umbra nucului, pe motiv că frunzele ar elibera cantități mari de iod. Deși ideea a prins rădăcini în vorbirea curentă, nu există dovezi științifice care să ateste un risc specific doar din simpla odihnă la umbra acestui arbore.
«Nu e bine să dormi la umbra nucului.»
În schimb, există un risc real când nucile sunt depozitate necorespunzător: ele pot fi contaminate cu aflatoxină, un mucegai periculos care, în timp, poate favoriza apariția unor forme de cancer. Așadar, atenția la păstrare este esențială, mai ales după recoltare.
Privit dincolo de legende, nucul rămâne un arbore cu multe întrebuințări — din hrană până la produse pentru îngrijire — și cu un lemn căutat de artizani. În multe curți, umbra lui adună familia laolaltă în zilele toride, iar toamna, coșurile pline de nuci spun singure povestea acestei relații vechi dintre om și copac.