Ce Cotă Din Avere Primește Soția Când Soțul Moare. Răspunsul îi Surprinde Pe Toți. Mulți Cred Că Nevasta Moștenește Totul

Mulți români pornesc de la ideea, greșită, că „soția rămâne cu tot” după decesul soțului. În realitate, Codul civil stabilește alte reguli. Neînțelegerile pornesc, de obicei, din confuzia dintre bunurile comune ale soților și moștenirea propriu-zisă. Iar diferența se vede imediat în cote și în bani.

Clasele de moștenitori și locul soțului supraviețuitor

La o succesiune fără testament, moștenitorii legali sunt grupați în patru clase, în ordinea chemării la moștenire:

Clasa I: descendenții — copiii, apoi nepoții și strănepoții, dacă un copil nu mai trăiește.

Clasa a II-a: ascendenții privilegiați (părinții defunctului) și colateralii privilegiați (frații și surorile, nepoții de frate/soră).

Clasa a III-a: ascendenții ordinari — bunicii.

Clasa a IV-a: colateralii ordinari — unchi, mătuși, veri primari.

Soțul/soția supraviețuitor/supraviețuitoare nu intră în nicio clasă de rudenie; el/ea este chemat(ă) împreună cu clasa care există la data decesului. Nu exclude acea clasă și nici nu este exclus(ă) de ea.

Împărțirea moștenirii când există copii

În cea mai întâlnită situație — defunctul lasă în urmă soț/soție și unul sau mai mulți copii — cotele se stabilesc astfel: soțul supraviețuitor primește 1/4 din moștenire, iar descendenții împart 3/4, în părți egale între ei.

Să transpunem în cifre. O familie are un apartament evaluat la 200.000 de euro și doi copii, iar persoana care deținea bunul moare fără testament. Soția primește 1/4 = 50.000 de euro, iar fiecare copil ia câte 3/8 = 75.000 de euro. Observația-cheie: soția are cea mai mică cotă dintre toți trei.

Cu patru copii, raportul rămâne același: copiii împart 3/4 în mod egal, adică câte 3/16 pentru fiecare, iar soția rămâne cu 1/4. Individual, fiecare copil primește mai puțin decât mama; împreună, însă, copiii dețin 75% din avere.

Mitul „soția moștenește tot” cade la prima verificare a cotelor: când există descendenți, partea soțului supraviețuitor este limitată la un sfert.

Atenție la diferența dintre bunul comun și masa succesorală. În regimul matrimonial uzual, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, de regulă, bunuri comune. Întâi se separă partea proprie a soțului în viață (de obicei, 1/2 din bunul comun), apoi se împarte numai partea defunctului conform cotelor de moștenire.

Exemplu practic: același apartament de 200.000 de euro, cumpărat în timpul căsătoriei. Mai întâi, soția își păstrează 100.000 de euro ca parte din bunul comun. Masa succesorală devine 100.000 de euro. Din această sumă, soția primește 1/4 = 25.000 de euro, iar fiecare dintre cei doi copii — 37.500 de euro. Totalul soției devine 125.000 de euro (partea ei din bunul comun + cota succesorală), iar copiii cumulează 75.000 de euro împreună din moștenire.

Dacă bunul era propriu (de pildă, dobândit înainte de căsătorie sau prin donație exclusivă), întreaga valoare intră direct în masa succesorală, iar împărțirea se face la nivelul sumei integrale: soția 1/4, copiii 3/4, în cote egale între ei.

În lipsa copiilor, soțul/soția supraviețuitor/supraviețuitoare este chemat(ă) la moștenire împreună cu părinții defunctului și/sau frații (clasa a II-a), fără a-i exclude. Dacă nici aceștia nu există, chemarea continuă către clasele următoare (bunicii, apoi unchii/mătușile/verii). Cotele se stabilesc potrivit regulilor din Codul civil, în funcție de cine rămâne efectiv în viață.

Toate regulile descrise mai sus privesc moștenirea legală, adică situațiile fără testament. Exemplele sunt orientative și pornesc de la ipoteza unor bunuri ușor de evaluat (precum un apartament). În practică, masa succesorală poate cuprinde bunuri diverse și datorii, iar calculele se fac la notar, pe baza actelor de proprietate și a componenței familiei la data decesului.