Un detaliu aparent minor a reaprins, din nou, febra interpretărilor pentru 2026: un vers criptic în care apare „un mare roi de albine”. Nu e prima dată când fragmentele lui Nostradamus sunt scoase din sertar exact când lumea pare să-și țină respirația, însă de data aceasta combinația de noapte, ambuscadă și „semne” politice i-a făcut pe mulți să caute un sens care ar fi ascuns la vedere.
Michel de Nostredame, cunoscut ca Nostradamus, a rămas lipit de imaginea „omului care a văzut înainte” tocmai pentru că, de-a lungul timpului, diverse tabere au legat catrenele lui de evenimente majore — de la atacurile din 11 septembrie la pandemia de Covid. Susținătorii lui insistă că pentru 2026 ar exista un avertisment dublu: o perioadă de turbulențe, dar și o fereastră de speranță pentru cei care știu să citească printre rânduri.
De ce toată lumea se uită la „26”
În 1555, Nostradamus a publicat volumul „Les Propheties”, o colecție vastă de 942 de catrene scrise într-un amestec de franceză arhaică și formule latine greu de prins din prima. Un detaliu esențial, repetat de istorici și critici: el nu pune ani expliciți în text. Cu toate acestea, unii interpreți aplică un „filtru” seducător prin simplitate: acolo unde apare numărul 26, ar fi vorba — susțin ei — despre anul 2026.
Așa ajunge în prim-plan fragmentul notat I:26, văzut de mulți ca o scânteie care poate aprinde orice scenariu. E scurt, tăios și suficient de ambiguu încât să lase loc pentru frică, speranță, conspirații sau strategii. Exact tipul de text care devine viral, pentru că pare să spună mult fără să spună tot.
„Un mare roi de albine se va ridica… în miezul nopții ambuscada…”
În jurul acestui vers se strâng apoi întrebările incomode: cine se ridică, cine stă la pândă, ce înseamnă „miezul nopții” — o oră, un moment simbolic, o schimbare de etapă? Și, mai ales, de ce imaginea nu e una clară, ci una care alunecă mereu spre metaforă?
Catrene care aprind scenariile: Ticino, „Regele” și „lumina”
Nu e singurul pasaj asociat cu 2026 care ridică tensiunea. Un alt catren invocat în aceeași cheie introduce un loc precis, iar când o profeție pare să indice o regiune, miza crește imediat: imaginația colectivă sare direct la conflict. Aici apare Ticino — sudul Elveției, la granița cu nordul Italiei — împreună cu o imagine violentă, folosită drept combustibil pentru teorii despre o posibilă confruntare europeană, militară sau socială.
„Datorită favorului arătat de oraș… Ticino se va umple de sânge…”
În aceeași zonă de interpretare intră și tema recurentă a unei ciocniri între Est și Vest, unde apar luni numărate și orașe menționate clar, ca niște repere pe o hartă pe care nimeni nu vrea s-o folosească. Fragmentul despre „șapte luni” este adesea pus lângă titluri contemporane, tocmai pentru că sună ca un calendar comprimat al unei crize.
„Șapte luni mare război, morți prin nenorocire / Rouen, Evreux, Regele nu va da greș.”
Iar acel „Rege” a devenit un magnet pentru nume rostite des în 2025, fără ca textul să indice explicit o persoană: unii îl văd ca o trimitere la Volodimir Zelenski în contextul războiului din Ucraina, alții îl împing spre Donald Trump, invocat de susținători sau critici în funcție de propriile convingeri. În realitate, tocmai această elasticitate a simbolurilor ține discuția vie și îi face pe oameni să revină la aceleași rânduri, căutând altă nuanță de fiecare dată.
În lectura celor care caută „cheia” din spatele imaginilor, „roiul de albine” nu ar descrie insecte, ci o mulțime compactă sau o rețea de grupuri mici care se mișcă sincron, rapid și greu de oprit — o forță care se ridică deodată, se reorganizează instant și lovește prin surprindere, exact ca o ambuscadă plasată la „miezul nopții”.