O singură cifră îți poate schimba complet planurile de după pensionare: numărul de ani lucrați cu contribuții. După modificările aduse Legii Pensiilor, diferențele dintre cei cu o vechime „la limită” și cei care trec de pragul-cheie nu mai sunt doar tehnice — sunt vizibile în bani, lună de lună.
În teorie, 10–15 ani de cotizare par „aproape de un stagiu”. În practică, tocmai intervalul acesta poate deveni zona în care oamenii își dau seama cât de mult contează fiecare an în plus. Iar aici, detaliile nu sunt deloc decorative.
Ce schimbă noua Lege a Pensiilor pentru cei cu vechime mică
Noua formulă pune accent pe un criteriu simplu, dar implacabil: cât ai contribuit efectiv. Cu alte cuvinte, pensia nu mai „arată” la fel dacă ai avut perioade scurte de muncă, pauze lungi sau ani lipsă în contribuții, chiar dacă ai muncit în total mult în viață.
În acest peisaj, românii care au cotizat între 10 și 15 ani intră într-o categorie aparte: una în care statul nu aplică aceleași repere ca pentru cei care au trecut deja de pragul considerat stabil. Și, inevitabil, apar întrebările care dor: „Merită să mai strâng un an?” sau „Cât pierd dacă rămân sub limită?”
În plus, în zona aceasta contează și faptul că mecanismul de calcul este legat de un indicator care, în mod normal, e urmărit de toată lumea doar când se discută salariile: salariul minim brut pe țară garantat în plată. Asta înseamnă că pragurile nu sunt doar „procente pe hârtie”, ci repere care se raportează la un nivel de bază folosit oficial.
Unde se rupe linia dintre „minim” și „mai mult decât minim”
Dincolo de discuțiile generale, schimbarea majoră e că apare o separare clară între cei care au cotizat sub 15 ani și cei care au cel puțin 15 ani. Diferența dintre aceste două grupuri nu se simte doar în formulă, ci și în modul în care fiecare an suplimentar începe să „cântărească” în cuantum.
Textul care circulă cel mai des în explicațiile despre noua schemă e formulat direct, fără menajamente, și arată exact cum este tratat pragul de 15 ani:
„Persoanele cu vechime de minim 15 ani primesc 45% din salariul minim brut pe tara, iar pentru fiecare an de vechime in plus se adauga cate 1% din salariul minim brut pe tara.”
În oglindă, pentru intervalul 10–15 ani, logica este mai strictă și funcționează ca o scară: ai un nivel de bază, apoi fiecare an adăugat în interiorul intervalului îți poate ridica suma, dar numai în limitele stabilite pentru această zonă. Aici apare tensiunea reală: nu e vorba doar de „ai sau n-ai pensie”, ci de cât de repede reușești să urci de la minim spre o valoare mai suportabilă.
Și totuși, întrebarea care rămâne pe buzele tuturor este aceeași: ce sumă minimă se aplică când ai cotizat doar 10–15 ani și cum se adaugă anii în plus în interiorul intervalului?
Pentru cei care au muncit între 10 și 15 ani, pensia minimă este stabilită la 40% din salariul minim brut pe țară garantat în plată, iar pentru fiecare an de stagiu de cotizare realizat între 11 ani și 14 ani inclusiv se adaugă câte 1% din salariul minim brut pe țară garantat în plată.