Îți se rup unghiile fără motiv, părul pare că „nu mai ține pasul”, iar somnul se transformă într-o negociere în fiecare noapte? Mulți oameni pun totul pe seama oboselii, a stresului sau a unei perioade „mai grele”. Doar că, uneori, corpul nu cere doar pauză — cere atenție.
În spatele acestui tablou pot sta glandele suprarenale, două glande endocrine așezate deasupra rinichilor, care influențează o listă surprinzător de lungă de procese: de la tensiune arterială și imunitate, până la metabolism și modul în care organismul răspunde la stres.
Aceste glande produc hormoni importanți, inclusiv steroizi și adrenalină. Când echilibrul se clatină, efectul nu rămâne „local”: poate fi resimțit în energie, în piele, în unghii, în păr și, pentru mulți, chiar în felul în care adorm — sau în felul în care se trezesc.
Semnalele pe care corpul ți le dă
Un detaliu care îi pune pe mulți pe gânduri: dificultatea de a porni dimineața. Nu vorbim doar despre lene sau despre un weekend prea scurt, ci despre senzația că îți trebuie un efort fizic sau mental ca să te ridici din pat, mai ales înainte de ora 10:00, chiar dacă te-ai trezit mai devreme.
Apoi vine intervalul „ciudat” al după-amiezii: între 14:00 și 16:00, când mintea se încețoșează, energia cade, iar concentrarea pare că se topește. Paradoxal, pentru unii, pe la 18:00 apare o revenire de energie — suficientă cât să te țină în priză fix când ai nevoie să te liniștești.
Pe aceeași listă de semnale sunt menționate: depresie ușoară, senzația că nu mai poți gestiona stresul, slăbirea musculaturii, creșterea alergiilor, dificultatea de a tolera alimente bogate în carbohidrați sau potasiu și amețeala când te ridici brusc dintr-o poziție aplecată.
Pot apărea și alte manifestări, greu de pus cap la cap când le vezi separat: creștere în greutate (în special în jurul taliei), pofte după proteine, sare și grăsimi, nervozitate, căderea părului și o temperatură mai scăzută a corpului.
De ce testul de cortizol din salivă e pomenit atât de des
Una dintre cele mai frustrante părți este că această stare poate fi greu de „prins” rapid. De multe ori, oamenii ajung să afle că medicii sunt antrenați să recunoască în principal boli majore ale glandelor, precum boala Addison sau sindromul Cushing, iar restul zonelor gri pot rămâne o vreme fără o etichetă clară.
Totuși, există și metode alternative de evaluare menționate frecvent în astfel de contexte. Un exemplu este testarea salivei pentru a vedea nivelul de cortizol, un hormon-cheie în felul în care organismul gestionează stresul și ritmul energiei pe parcursul zilei.
În jurul acestor discuții apare des și ideea de susținere prin alimentație — nu ca „magie”, ci ca o încercare de a aduce corpul într-o zonă mai stabilă, cu ingrediente care, în teorie, pot sprijini metabolismul și echilibrul general. Unele persoane devin sceptice când văd recomandări prea „șlefuite”, iar reacțiile pot fi directe:
„sa blenduiesc nucile de Brazilia? tu esti roman?! ma va fan…, pe romaneste!”
Dincolo de ton, întrebarea e legitimă: ce anume merită încercat și cum, fără excese? Un punct sensibil este seleniul, un oligoelement pe care organismul nu îl poate sintetiza și pe care trebuie să-l obții din alimentație. Se menționează că doar 2 nuci dintr-un anumit tip pot acoperi peste 60% din necesarul zilnic, însă aceeași sursă insistă și pe partea care se omite de obicei: prea mult seleniu poate duce la căderea părului sau la decolorarea pielii.
Mai e și componenta practică: aceste nuci sunt foarte dense caloric — aproximativ 680 de calorii la 100 de grame — deci ideea nu e să mănânci „un pumn continuu”, ci să te oprești la o cantitate mică și constantă. În aceeași logică, se amintește și o alternativă alimentară pentru aport: o porție de somon.
Rețeta naturală propusă pentru susținere combină miere naturală (3 linguri), frunze de pătrunjel uscate (1 lingură), ghimbir măcinat (1 lingură), stafide (2 linguri) și nuci de Brazilia (150 g): se macină în blender pătrunjelul cu nucile, apoi se adaugă stafidele, ghimbirul și mierea până iese o pastă omogenă; se consumă două lingurițe pe zi, dimineața, înainte de micul dejun, pe stomacul gol, timp de trei săptămâni.