Ciorba are reputația de „salvator” la prânz: caldă, ușor de mâncat, pare că nu are cum să strice. Totuși, exact aici se ascunde capcana. Între o ciorbă care îți ține foamea sub control și una care îți pune corpul la încercare, diferența stă în câteva detalii pe care aproape nimeni nu le mai bagă în seamă.
Mihaela Bilic atrage atenția că, dincolo de tradiție și de sentimentul de „mâncare ca la mama acasă”, ciorba poate deveni rapid un preparat dezechilibrat atunci când e încărcată cu ingrediente puse „din obișnuință”. Iar unele combinații, deși par inofensive, schimbă complet profilul unei farfurii aparent simple.
De ce ciorba nu este neapărat un aliment complet
Din punct de vedere fiziologic, ciorba funcționează adesea ca un umplător de stomac: mult lichid, volum mare, senzația aceea că „ai mâncat bine”. Numai că efectul poate fi înșelător, pentru că lichidele se golesc mai repede din stomac decât alimentele solide, iar pofta de ceva consistent revine când te aștepți mai puțin.
„Ciorba este, în esență, apă cu legume și carne, care ocupă volum în stomac și creează senzația de sațietate. Problema este că foamea revine repede, deoarece lichidele părăsesc stomacul mult mai rapid decât alimentele solide”, explică nutriționista.
Aici apare primul paradox: ciorba pare „ușoară”, dar poate să te împingă spre gustări suplimentare mai târziu, tocmai pentru că sațietatea nu se menține. Iar dacă, între timp, în oală au fost adăugate și câteva „îmbogățiri” clasice, lucrurile se complică.
Când o ciorbă aparent banală începe să apese greu
Problema nu pornește de la legume sau de la carnea în sine, ci de la ingredientele de „umplutură” care transformă supa într-un preparat mult mai dens decât pare. În multe bucătării, din dorința de a ieși „mai sățioasă”, ciorba ajunge să adune în aceeași farfurie mai multe surse de carbohidrați.
Un exemplu frecvent, pe care Mihaela Bilic îl critică, este amestecul de cartofi cu tăiței sau cu orez în același preparat. Când pui laolaltă aceste componente, ciorba își schimbă complet miza: devine mult mai calorică și mai greu de gestionat pentru cine vrea echilibru în farfurie. În plus, asocierea mai multor carbohidrați într-un singur fel poate favoriza creșterea în greutate și poate accentua dezechilibrele metabolice.
Apoi vine al doilea detaliu care rupe echilibrul: grăsimea. Unele ciorbe sunt gătite cu mult ulei sau cu carne foarte grasă, iar stratul acela vizibil de grăsime de la suprafață e un semnal simplu că preparatul nu mai e „ușor”. În loc să fie o masă lejeră, poate deveni un fel de mâncare greu de digerat, care apasă pe sistemul digestiv și îți dă senzația de disconfort după masă.
În varianta mai echilibrată, recomandarea este clară: o ciorbă simplă, cu o singură sursă de carbohidrați, carne slabă, cât mai puțină grăsime și multe legume. Gustul poate fi ridicat fără „încărcare” inutilă prin acrire cu borș sau zeamă de lămâie și prin verdețuri proaspete, care aduc prospețime fără să schimbe balanța nutrițională.
Iar dacă te întrebi care este, în această logică, „cea mai nesănătoasă” alegere despre care vorbește Mihaela Bilic, răspunsul ține de combinația care apare cel mai des în oale: ciorba în care se pun și cartofi, și tăiței sau orez, peste care se adaugă și multă grăsime.