În spitalele de boli infecțioase din România, linia dintre „aglomerat” și blocaj pare tot mai subțire. În fiecare zi, valuri de pacienți ajung la camerele de gardă cu simptome care se complică rapid, iar saloanele se umplu mai repede decât pot fi eliberate. În spatele ușilor închise, personalul medical face triere pe muchie, cu puține locuri și cerere tot mai mare.
Presiunea nu se vede doar în holuri, ci și în ritmul în care sunt evaluate cazurile: consultații, investigații, monitorizare, decizii de internare luate în minute. Iar când fluxul nu scade, fiecare pat devine o resursă critică, fiecare transfer o cursă contra timp.
Institutul „Matei Balș”, sub asediu în doar 24 de ore
Una dintre cele mai apăsătoare imagini vine de la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București, unde, într-un interval de 24 de ore, peste 200 de pacienți au cerut ajutor de urgență. Pentru o parte importantă dintre ei, evaluarea nu s-a oprit la recomandări și tratament ambulatoriu: a fost nevoie de spitalizare imediată și supraveghere de specialitate.
Dincolo de cifre, detaliul care schimbă totul este profilul cazurilor: nu sunt simple răceli „de sezon”, ci forme severe, cu evoluție grea, care pun presiune direct pe capacitatea de internare. Iar când locurile se termină, fiecare decizie devine mai dură: cine rămâne sub observație, cine poate pleca acasă, cine trebuie internat „acum”.
„Ar trebui internați 50 pe zi”
În acest ritm, estimările despre necesarul de internări arată dimensiunea reală a crizei. Nu mai vorbim despre zile aglomerate izolate, ci despre o succesiune de gărzi care se lipesc una de alta, cu aceeași întrebare repetată: unde mai pui încă un pacient?
Pacienți mulți, simptome complicate, iar cei nevaccinați domină tabloul
Pe fondul acestui aflux, un element revine constant în descrierea situației: mulți dintre cei care ajung în stare gravă sunt nevaccinați. Iar asta schimbă de multe ori severitatea formelor clinice cu care medicii se confruntă la prezentare—simptomele nu vin „curate”, ci încărcate, cu complicații și cu un risc mai mare de deteriorare rapidă.
Rezultatul se simte în tot circuitul medical: camere de gardă cu flux continuu, secții care jonglează cu paturi, echipe care lucrează în regim de urgență permanentă. Într-un astfel de context, chiar și o creștere aparent „mică” de cazuri pe zi se traduce în ore în plus de așteptare, internări amânate și spații devenite insuficiente.
În plus, când numărul de pacienți cu forme severe urcă, nu doar paturile contează, ci și resursa umană: monitorizarea, tratamentul și supravegherea cer timp și personal. Iar timpul, în astfel de episoade, devine moneda cea mai rară.
Diagnosticul care stă în spatele acestui val de prezentări și internări, potrivit informațiilor relatate, este gripa, cu forme severe care au împins spitalele de boli infecțioase spre limita locurilor disponibile.