Se întâmplă exact când liniștea devine densă și pleoapele se îngreunează: pentru o fracțiune de secundă ai impresia că te prăbușești. Nu e un vis clar, nu e o scenă completă, ci un șoc care te smulge din „aproape somn” și te aruncă înapoi în cameră, cu pulsul grăbit și cu o senzație ciudată de gol în stomac.
Unii o simt ca pe o cădere bruscă în gol, alții ca pe o tresărire violentă a piciorului sau a brațului, iar pentru mulți pare că tot corpul „sare” din pat. Partea care pune cel mai mult pe gânduri e sincronizarea: nu apare când dormi adânc, ci în acea zonă gri în care încă auzi vag ce e în jur, dar somnul începe să te prindă.
Deși momentul poate speria, senzația de cădere la adormire este mai frecventă decât crezi și, paradoxal, se declanșează tocmai când corpul încearcă să facă ceea ce îi ceri: să se relaxeze. Doar că uneori, modul în care relaxarea se instalează poate păcăli pentru o clipă sistemul nervos.
Ce se întâmplă în primele minute de somn
În debutul somnului, corpul începe să reducă „volumul” funcțiilor de veghe: mușchii se destind, respirația se așază, iar ritmul general scade. Când trecerea aceasta se produce prea rapid, creierul poate interpreta relaxarea musculară ca pe o pierdere bruscă a sprijinului — ca și cum ai fi alunecat sau ți-ar fi fugit podeaua de sub picioare.
În loc să lase tranziția să curgă lin, creierul trimite un semnal de corecție: o contracție musculară scurtă, dar suficient de puternică încât să o percepi ca pe o „cădere”. De aici vin tresărirea, clipa de confuzie și acel impuls care te face să-ți verifici poziția, ca și cum corpul s-ar asigura că e încă „în control”.
Mai există o explicație plauzibilă care pune și mai multă tensiune în poveste: reflexele de protecție. Într-un somn vulnerabil, un organism care „simte” instabilitate ar putea reacționa automat ca să prevină o cădere reală. Chiar dacă azi nu mai adormim în condiții instabile, semnalul poate rămâne, declanșat de aceeași tranziție bruscă dintre alert și relaxare.
Când apare mai des și cum îl calmezi
Episoadele tind să fie mai supărătoare când ești foarte obosit, când adormi pe fugă sau când corpul cade „dintr-odată” în relaxare. Tocmai de aceea, senzația de cădere la adormire poate apărea în seri în care ai tras tare, ai adormit la o oră neobișnuită sau ai trecut repede de la agitație la liniște.
Dacă vrei să reduci șansele să se repete, ajută să „încetinești” intrarea în somn: câteva minute de rutină liniștită, respirație mai calmă, o poziție stabilă și aceeași oră de culcare pot face tranziția mai lină. Ideea nu e să lupți cu somnul, ci să nu-l lași să te ia prin surprindere.
„Aruncat” înapoi în realitate — așa descriu mulți clipa aceea, înainte să înțeleagă că nu e un pericol real, ci un reflex.
Din punct de vedere al denumirii, ceea ce ai simțit se potrivește cu tresărirea hipnagogică (numită și spasm hipnic): o contracție musculară scurtă, apărută chiar la trecerea dintre starea de veghe și somn, percepută de creier ca o cădere.