Există un detaliu pe care mulți îl „trec cu vederea” dimineața, la propriu: perna ușor umedă, colțul gurii lipicios, o senzație ciudată că ai dormit cu gura deschisă. Salivatul în somn pare banal, uneori chiar amuzant — dar, când devine un obicei, corpul poate încerca să-ți transmită ceva mult mai serios.
O dată la ceva timp, e normal. Problema apare când se repetă aproape în fiecare noapte, când urmele sunt evidente, sau când te trezești ca și cum somnul „nu te-a ajutat deloc”. În astfel de situații, nu e doar o chestiune de poziție sau de „ai dormit prea adânc”.
Ce e important: saliva nu apare întâmplător. În mod normal, înghițim automat chiar și în somn. Dacă mecanismul se dereglează (din cauza respirației, inflamației, refluxului, medicamentelor sau a controlului muscular), excesul de salivă nu mai e gestionat și se scurge.
Semnalul mic care se vede pe pernă (și ce îl poate declanșa)
Primul indiciu e felul în care respiri noaptea. Când nasul e blocat, creierul te „mută” pe respirație pe gură. Iar respirația pe gură, combinată cu relaxarea maxilarului, devine combinația clasică pentru salivatul în somn. De aici pornește, de multe ori, lanțul: somn fragmentat, sforăit, gât uscat, treziri dese, oboseală dimineața.
Al doilea indiciu e ce se întâmplă în gât și stomac în timpul nopții. Există situații în care organismul produce mai multă salivă ca „scut” împotriva iritației — mai ales când apare arsură, gust acru sau senzația că „urcă” ceva înapoi. Chiar dacă nu simți mereu arsura, corpul poate reacționa pe tăcute, iar perna o arată.
Al treilea indiciu e cavitatea bucală. Infecțiile dentare, inflamațiile gingivale sau leziunile din gură pot stimula secreția de salivă, ca reacție de protecție. Mulți asociază problema doar cu un dinte care doare; însă noaptea, când înghițitul e mai rar, excesul devine mult mai vizibil.
Al patrulea indiciu e momentul în care a început. Dacă salivatul în somn apare brusc după un tratament nou, nu e o coincidență rară. Există medicamente care pot influența salivarea, mai ales în zona neurologică, psihiatrică sau cardiovasculară. Nu pare „mare lucru”, până când observi că se adaugă și somn agitat, vise intense sau o stare ciudată la trezire.
Al cincilea indiciu este controlul muscular. Când mușchii feței și ai gurii nu mai coordonează perfect înghițitul, saliva se acumulează. Uneori e subtil — o slăbiciune ușoară, o rigiditate, o senzație că maxilarul „cade” când adormi. În spatele acestui tipar pot exista probleme care merită descoperite din timp.
Și da, există și scenariul aparent „nevinovat”: poziția. Dacă dormi pe o parte sau pe burtă, gravitația își face treaba, iar saliva poate curge mai ușor. Dar chiar și atunci, contextul contează: dacă se combină cu sforăit, pauze de respirație observate de partener, treziri cu sufocare sau oboseală cronică, nu mai e doar despre poziție.
Când nu mai e doar o întâmplare: semnele care cer atenție
Dacă ai salivat în somn aproape zilnic, dacă pătezi frecvent perna, dacă te trezești epuizat sau cu dureri de cap, dacă apar episoade de lipsă de aer, sforăit puternic ori disconfort în piept, merită să nu lași lucrurile „pe mai târziu”. Unele cauze sunt ușor de gestionat, altele pot crea probleme serioase dacă sunt ignorate.
Pe scurt, când medicul caută explicația pentru salivatul în somn, cele opt situații verificate des sunt: apneea de somn, probleme nazale/sinusale (congestie, alergii, infecții), refluxul gastroesofagian (GERD), infecții sau inflamații dentare/orale, efecte adverse ale unor medicamente, afecțiuni neurologice (care afectează controlul muscular), poziția de somn și deshidratarea ori anumite infecții.