Ți s-a întâmplat să atingi clanța ușii, caloriferul sau mâna cuiva și să simți o mică înțepătură, ca o scânteie? Deși ne ia prin surprindere, fenomenul este obișnuit și are o explicație simplă: electricitatea statică. Ea descrie felul în care sarcinile electrice se adună pe suprafețe și apoi se descarcă brusc atunci când găsesc o cale de echilibrare.
Important de știut: astfel de descărcări sunt, în mod obișnuit, inofensive și nu indică o afecțiune. Disconfortul provine din trecerea rapidă a electronilor, pe care terminațiile noastre nervoase o percep ca un mic șoc.
Ce este electricitatea statică și cum ia naștere
Orice obiect are atât sarcini pozitive, cât și negative, aflate de regulă în echilibru. Când două materiale se ating sau se freacă, o parte dintre electroni poate migra de la unul la altul. Dacă noi preluăm mai mulți electroni decât cedăm, pe piele sau pe haine se păstrează un exces de sarcină negativă. Această încărcare rămâne „parcată” o vreme, până în clipa în care îi oferim o cale ușoară de scurgere.
Momentul tipic este atingerea unui bun conductor. Corpul uman conduce curentul, dar metalul o face excelent, așa că, în fracțiuni de secundă, electronii se rearanjează către o stare mai stabilă. Această trecere bruscă este exact ceea ce simțim ca șoc sau ca o arsură subtilă. De aceea „pocnesc” adesea clanțele, caloriferele, barele metalice ori caroseria mașinii.
Nu vedem mereu scânteia, dar ea poate apărea vizibil atunci când tensiunea acumulată este suficient de mare și spațiul dintre deget și obiectul atins e foarte mic, astfel încât aerul dintre ele se „perforează” electric pentru o clipă.
Rolul aerului uscat și al sezonului rece
Un element-cheie care favorizează încărcarea este umiditatea scăzută. În aerul uscat, sarcinile se disipă cu greu, așa că excesul rămâne pe noi mai mult timp. Din acest motiv, în sezonul rece simțim descărcările mai des: exteriorul e rece și uscat, iar în interior încălzirea reduce suplimentar umiditatea din încăperi.
Când aerul conține suficienți vapori de apă, particulele minuscule de la suprafață facilitează scurgerea treptată a electronilor. Practic, mediul se comportă ca o cale discretă de echilibrare, iar noi ajungem mai rar la acel „clic” neplăcut în momentul atingerii metalului.
Hainele și materialele au și ele un rol. Țesăturile sintetice se electrizează mai ușor prin frecare, spre deosebire de bumbac sau lână cu finisaj antistatic. De aceea, în zilele reci și uscate, un pulover sintetic și tălpile pe pardoseli artificiale pot contribui la acumularea de sarcină.
În practică, fenomenul devine mai evident în spații încălzite intens, cu ventilație puțină. Atingi tastatura metalică, marginea biroului sau butonul liftului după ce ai mers câțiva pași, iar scânteia îți amintește de acest joc invizibil al electronilor dintre corp, haine și obiectele din jur.
