Dimineața începe la fel: te apropii de fereastră și vezi pelicula aceea fină, ca o ceață lipită de sticlă. Nu e doar enervant — pentru mulți, e primul semn că în casă se întâmplă ceva care, lăsat în pace, poate să muște din pereți, din pervaz și chiar din senzația de confort.
Și partea care neliniștește cel mai tare? Fenomenul pare să apară „din senin”, fix când temperaturile scad și locuința ar trebui să fie un refugiu, nu un spațiu care îți dă impresia de umezeală constantă.
În multe case, geamurile ajung să „transpire” exact în camerele în care stai cel mai mult — iar de aici începe întrebarea care revine obsesiv: e o problemă de montaj, de feronerie, de sticlă… sau de ceva ce nu vezi?
Ce îți spune, de fapt, geamul
Condensul nu e o simplă „murdărie” pe care o ștergi și treci mai departe. E un mesaj: aerul din interior se comportă diferit decât crezi, iar sticla devine locul unde acest „exces” se face vizibil.
De obicei, fenomenul e mai agresiv dimineața, după o noapte întreagă în care locuința a fost închisă. Dacă te trezești și găsești sticla aburită repetat, nu e întâmplare: practic, geamul îți arată că și restul încăperii — mobilier, textile, haine, lenjerii — poate păstra un nivel ridicat de umezeală, chiar dacă nu îl simți imediat.
Mai mult, atunci când pelicula se încăpățânează să revină, disconfortul nu e doar estetic. Umiditatea persistentă poate deschide ușa pentru probleme care nu se văd din prima, dar devin greu de ignorat în timp.
Pașii care taie condensul din rădăcină
În bucătărie, primul punct vulnerabil e rutina zilnică. Dacă gătești cu ușa deschisă și fără un traseu clar pentru aer, vaporii se plimbă prin casă și se opresc exact unde pot: pe zonele reci. Soluția practică: folosește hota și, cât timp gătești, lasă măcar un geam ușor întredeschis. Ideal, ușa bucătăriei rămâne închisă, iar aerisirea se face constant, nu doar „din când în când”.
În baie, capcana e și mai simplă: dușurile fierbinți încarcă instant aerul, iar dacă lași ușa larg deschisă imediat după, transferi umezeala în restul locuinței. Ajută un ventilator care să miște aerul și, la fel de important, scoaterea rapidă a textilelor ude din încăpere.
În dormitor și sufragerie, un detaliu mic poate face diferența: perdelele și draperiile. Dacă stau lipite de sticlă, blochează circulația aerului și creează un „buzunar” în care aburul se prinde imediat. Păstrează-le la cel puțin 15 cm de geam și aerisește zilnic toate camerele, chiar și pentru câteva minute.
Mai există și o sursă care pare inofensivă: plantele. Într-o casă cu problemă de condens, ghivecele așezate chiar lângă fereastră pot alimenta fenomenul. Mută-le la lumină, dar nu lipite de sticlă.
Iar dacă, după toate aceste ajustări, aburul persistă, merită să schimbi strategia: ridică ușor temperatura ambientală ca să încălzești sticla și ia în calcul un aparat care să reducă umezeala din aer — pentru că, în esență, geamul „transpiră” când aerul cald și încărcat cu vapori întâlnește o sticlă mai rece, iar vaporii se transformă în picături atunci când se ajunge sub punctul de rouă (diferența de temperatură + umiditate mare).