Divorțul părinților a fost, pentru Gina Pistol, începutul unei maturizări forțate. Vedeta a rememorat într-o discuție la podcastul lui Damian Drăghici felul în care separarea mamei și a tatălui a schimbat ireversibil atmosfera din familie, eveniment petrecut când ea avea aproape șapte ani. Dincolo de proceduri și vorbe grele, au rămas efectele: o copilărie fragmentată și sentimentul că trebuie să se bazeze, mai presus de orice, pe propriile resurse.
O copilărie atinsă de despărțire și lipsă de siguranță
Rememorarea acelor zile vine la pachet cu o luciditate dureroasă: nevoia de a găsi repere când oamenii cei mai importanți se află în plin război emoțional. Gina vorbește despre teamă, nesiguranță și senzația de singurătate care a devenit, prea devreme, un mod de a trăi.
„Relația mea cu părinții mei nu e cea mai frumoasă. Undeva, la un moment dat, s-a rupt legătura noastră emoțională. Ei se judecau și, tata ca să nu mă găsească mama, m-am trezit la o femeie pe care nu o cunoșteam, neexplicându-mi nimeni ce caut eu la femeia aia, fără tată, fără mamă. Și eu atunci, ca și copil, am zis ok, înseamnă că sunt singură și trebuie să mă descurc singură. Și de atunci, de la 7 ani, îmi aparțin doar mie”.
Cuvintele ei surprind perfect cum, în lipsa unei explicații, un copil poate internaliza ideea că trebuie să se descurce pe cont propriu. Această auto-protejare timpurie a însemnat, pentru Gina, multă responsabilitate pusă pe umerii unui om mic.
Terapie, relația cu părinții și pași calculați spre ecran
În timp, Gina Pistol a decis să caute sprijin specializat. Lucrul cu un psiholog a ajutat-o să dea sens traumelor din copilărie, să pună nume emoțiilor și să gestioneze mai așezat dialogul (dificil) cu părinții. Ea recunoaște că legătura nu este ideală nici astăzi, însă terapia a adus claritate și instrumente pentru a opri repetiția unor tipare dureroase.
Dincolo de planul personal, subiectul unei eventuale reveniri în televiziune rămâne deschis. Gina spune că nu se simte încă pe deplin pregătită să revină la ritmul de dinainte, alegând să acorde întâietate sănătății mintale și creșterii fiicei sale, Josephine. Grija pentru copil și pentru propriul bine emoțional primează, iar proiectele profesionale vor fi reluate atunci când resursele interioare se vor alinia.
Mesajul implicit e simplu și ferm: a-ți onora limitele nu înseamnă a renunța, ci a construi, pas cu pas, un drum mai sănătos. Pentru Gina, asta presupune echilibru între scenă și acasă, între expunere și tihnă, între ambiție și protejarea spațiului personal.
În dialogul purtat la podcast, ea vorbește rar și apăsat despre ceea ce contează acum: să fie în cea mai bună formă pentru sine și pentru Josephine, înainte de orice nouă apariție pe ecran.