În ultimele ore, comunitatea românilor din Italia a început să vorbească aproape în șoaptă despre același lucru: o absență care se simte brusc, ca o ușă trântită într-o casă liniștită. Numele Svetlana Galbura apare tot mai des în mesaje, în postări și în discuții private, iar reacțiile au o intensitate care trădează cât de mult a însemnat pentru cei din jur.
Nu e vorba doar de românii stabiliți în peninsulă. Și din Republica Moldova vin ecouri, pentru că Svetlana Galbura a rămas legată de oamenii și de locurile care i-au fost aproape, chiar și după ce viața a dus-o în altă parte. Iar acum, ceea ce se transmite dintr-un profil în altul e același sentiment: neputința și nevoia de a face ceva, orice, când realitatea devine prea grea.
Val de mesaje și un apel la solidaritate
După ce vestea a început să circule, rețelele de socializare s-au umplut de rânduri scurte, dar apăsătoare. Printre ele, două fraze revin obsesiv, ca un refren pe care nimeni nu și l-a dorit:
„Nu te vom uita niciodată, suflet frumos”
și
„Vei rămâne pentru totdeauna în inimile noastre”
. Pentru cei care au cunoscut-o, nu sunt doar cuvinte. Sunt felul lor de a ține aproape ceea ce nu mai pot atinge.
În paralel, a apărut și un gest concret: o strângere de fonduri online, inițiată de Angela Suricov, pentru a ajuta familia. Mesajul a fost formulat ca un îndemn direct către comunitate, cu accent pe sprijin și pe demnitate, într-un moment în care totul pare suspendat. Solidaritatea a devenit, pentru mulți, singura formă de a rămâne utili într-o zi în care orice explicație pare insuficientă.
Dincolo de gest, se simte și presiunea unei realități pe care diaspora o cunoaște prea bine: când se întâmplă ceva grav, distanțele se transformă în obstacole, iar deciziile trebuie luate repede. Tocmai de aceea, inițiativa de sprijin a fost preluată și distribuită masiv, ca o încercare de a strânge comunitatea într-un singur loc, chiar dacă doar în mediul online.
O viață construită departe de casă
Svetlana Galbura era originară din Rîbnița, din Republica Moldova, iar de mai mulți ani locuia în Nave, în provincia Brescia. Acolo își construise ritmul unei vieți obișnuite, departe de dramatismul titlurilor: familie, planuri, grijile de zi cu zi și bucuriile mici care, în timp, devin esențiale.
Se știe că a studiat în Italia și că, între timp, devenise mamă. Cei apropiați o descriu ca pe un om cald, mereu zâmbitor, cu o bunătate care nu avea nevoie de ocazii speciale ca să se vadă. În astfel de momente, amintirile nu vin în ordine, ci în valuri: o discuție, o fotografie, o replică, un gest. Iar când valurile se adună, rămâne aceeași întrebare nerostită: cum poate să se rupă totul atât de repede?
În jurul numelui Svetlana Galbura, oamenii vorbesc despre vise simple și despre liniștea pe care o căuta: o casă, o familie, o stabilitate câștigată cu pași mici. De aceea, reacțiile sunt atât de puternice—nu pentru că ar fi o poveste îndepărtată, ci pentru că seamănă cu viețile multora.
Potrivit informațiilor apărute în presa locală, Svetlana Galbura a murit la 33 de ani, după ce a suferit un stop cardiac, iar intervențiile medicale nu au mai reușit să o salveze. În apelul public legat de strângerea de fonduri, mesajul spune:
„Viața Svetlanei Galbura s-a stins mult prea devreme, la doar 33 de ani, în urma unui stop cardiac.”
Inițiativa rămâne activă pentru cei care vor să ajute familia să îi ofere un ultim drum demn.