Te trezești în întuneric, conștient și cu mintea limpede, dar trupul pare blocat. Încercările de a vorbi sau a te mișca nu au efect, iar câteva secunde par o eternitate. Aceasta este paralizia în somn — o experiență tulburătoare, însă în mod obișnuit benignă, care se produce la granița dintre somn și veghe.
Ce este paralizia în somn
În timpul somnului REM, când visăm intens, creierul activează un mecanism de protecție: musculatura voluntară este inhibată pentru a nu „interpreta” fizic visul. Uneori, trezirea conștiinței are loc înainte ca această „frână” naturală să se ridice. Rezultatul este senzația paradoxală de a fi treaz într-un corp nemișcat.
Pe lângă imobilitate, apar frecvent percepții neobișnuite: contururi sau umbre în cameră, foșnete, pași sau impresia unei presiuni pe piept. Aceste trăiri sunt halucinații legate de REM — creierul încă „rulează” elemente din vis în timp ce ești conștient. Ele pot intensifica anxietatea, dar nu sunt semnul unei amenințări reale.
„Ești treaz, dar corpul nu răspunde.”
Deși sperie, episoadele sunt de scurtă durată, de la câteva secunde la câteva minute, și trec fără urmări fizice. Cheia este să înțelegi mecanismul și să eviți interpretările catastrofice.
Cum o recunoști și ce o declanșează
Semne obișnuite: apariția la adormire sau la trezire, imposibilitatea de a te mișca ori vorbi, respirație percepută ca dificilă (deși funcționează normal), senzație de prezență în cameră sau imagini/zgomote neobișnuite. Persoana poate clipi și aude mediul, dar rămâne temporar „lipită” de pat.
Factorii favorizanți includ privarea de somn, program neregulat, stres intens, consum de cofeină sau alcool seara, dormitul pe spate și medii de somn agitate. La unii oameni, episoadele apar izolat; la alții, se repetă în perioade aglomerate sau după schimbări de fus orar.
Ce poți face în timpul episodului: concentrează-te pe o respirație lentă și ritmată; încearcă mișcări mici, voluntare (degetele mâinii, degetele picioarelor), apoi lărgește treptat mobilizarea; clipește deliberat; amintește-ți că episodul va trece. Rezistența încordată crește panica — mai utilă este acceptarea calmă a fenomenului până când controlul motric revine.
Cum reduci riscul: menține un orar regulat (7–9 ore/noapte pentru adulți), creează un ritual de seară previzibil (lumină redusă, fără ecrane în ultima oră), limitează stimulentele după-amiaza, evită alcoolul înainte de culcare și încearcă să dormi pe o parte. Gestionarea stresului prin tehnici simple — respirație 4-6, relaxare musculară, jurnal de gânduri — poate diminua frecvența episoadelor.
Când să ceri ajutor: dacă imobilitatea nocturnă este frecventă, produce teamă intensă, apare împreună cu somnolență diurnă marcată sau cu adormiri bruște pe parcursul zilei, discută cu medicul sau cu un specialist în somn. Evaluarea poate exclude alte tulburări și oferi strategii individualizate.
La următoarea trezire neobișnuită, respiră rar, notează mental „este trecător” și mută atenția pe un gest mic, repetitiv. Această ancoră simplă transformă un episod tulburător într-un moment controlabil, pe care îl poți gestiona din ce în ce mai ușor, noapte după noapte.