Irina Columbeanu, ajunsă la 18 ani, și-a invitat din nou tatăl la restaurant, transformând o ieșire obișnuită într-un moment încărcat de emoție. Gestul pregătit pentru Irinel Columbeanu l-a lăsat fără cuvinte și a adus în prim-plan amintiri dintr-o viață întreagă.
Surpriza pregătită de Irina
Cadoul a fost o carte intitulată „Viața lui Irinel Columbeanu”, un volum conceput ca un album de familie și carieră: episoade marcante, imagini de arhivă, secvențe din tinerețe – toate adunate pentru a-l pune pe tată în fața propriei povești.
La masă, Irina a început să răsfoiască și să citească pasaje, în timp ce tatăl o asculta vizibil copleșit. Printre pagini se regăsesc fotografii rare, inclusiv cadre cu fosta reședință de la Snagov, dar și ipostaze din perioada căsniciei cu Monica Gabor. Tonul cărții este intim, atent la detalii, iar selecția imaginilor reface o cronologie afectivă a familiei.
Volumul include și foaia matricolă a lui Irinel din anii de școală, unde apar doar note foarte mari. Mândru, el a amintit că și mama sa fusese o elevă eminentă, iar Irina a adăugat zâmbind că a încheiat studiile cu media 10. Nu doar performanța academică iese în evidență aici, ci și ideea de continuitate în familie.
Coincidența de la restaurant și ecourile online
Un detaliu care a amplificat trăirea momentului: în carte era menționat restaurantul „Doina” – exact locul în care se aflau chiar atunci. Această suprapunere între trecutul din pagini și prezentul din fața lor a dat întâlnirii un aer simbolic, iar Irinel a reacționat cu ochii în lacrimi.
„Viața lui Irinel Columbeanu” — titlul volumului dăruit de fiică tatălui.
Imaginile de la întâlnire au fost publicate de Irina pe rețelele sociale, iar reacțiile nu au întârziat. Mesaje de susținere, aprecieri și comentarii au subliniat apropierea dintre tată și fiică, dar și sensibilitatea gestului: un fel de album viu, deschis la masa unui restaurant.
În secțiunile de comentarii, mulți internauți au remarcat naturalețea cu care Irina a condus această incursiune în memorie, de la fotografiile cu Snagov până la amintirile din anii de glorie, transformând lectura în prilej de dialog. Alții au punctat farmecul coincidenței legate de „Doina”, văzută ca o întoarcere pentru câteva clipe la un timp care părea pierdut.
Dincolo de masa în familie, întâlnirea a funcționat ca o reconectare discretă cu trecutul: povești vechi, privite cu ochi noi, într-o după-amiază obișnuită. Întregul episod a fost perceput drept o dovadă că legăturile familiale pot rămâne puternice, indiferent de distanțe sau de anii care trec.
Fotografiile și clipurile continuă să circule online, iar sub ele apar în continuare mesaje despre importanța timpului petrecut împreună în familie și despre felul în care o carte poate deveni, uneori, cel mai cald pretext pentru conversații reale.