În primele zile ale anului, liniștea de la Mănăstirea Pantocrator — loc despre care se știe că beneficiază de protecția și sprijinul lui Gigi Becali — a fost spartă de o mișcare care n-avea ce căuta acolo. Nu zgomotul a fost cel care a dat alarma, ci felul în care „prezența” din curte părea să se strecoare, să testeze, să caute exact punctele slabe.
De obicei, într-un lăcaș de cult, tăcerea e cea mai firească pază. Doar că, în noaptea aceea, tăcerea a părut mai degrabă o capcană: orice pas putea să fie ultimul înainte ca cineva să intre acolo unde nu are voie.
Semnalul care a schimbat tot
Primele care au înțeles că ceva nu e în regulă au fost măicuțele care asigurau paza mănăstirii. Nu au așteptat confirmări, nu au căutat explicații confortabile și nu au „îndulcit” suspiciunea. Au observat, au evaluat rapid și au reacționat.
În asemenea momente, fiecare secundă apasă ca o ușă împinsă din ce în ce mai tare. Când ai în față o încercare de pătrundere, nu mai contează decât distanța dintre pericol și locurile care trebuie să rămână protejate.
Numele lui Gigi Becali a apărut firesc în discuție, pentru că legătura lui cu Mănăstirea Pantocrator e cunoscută: sprijinul înseamnă și o anumită vizibilitate, iar vizibilitatea, uneori, atrage exact genul de interes pe care nimeni nu și-l dorește.
O noapte scurtă, o reacție rapidă
Dincolo de ziduri, rutina nu se schimbă, dar în exterior orice mic detaliu poate deveni o breșă. Iar când cineva încearcă să forțeze intrarea, nu mai vorbim de o simplă rătăcire sau de o confuzie, ci de o intenție care se vede din gesturi.
Măicuțele nu au rămas spectatoare. Au tratat situația ca pe o urgență, iar apelul către autorități a venit înainte ca lucrurile să poată escalada. În astfel de cazuri, diferența dintre un incident „aproape” și unul real se măsoară în decizii luate la timp.
Intervenția a venit când tensiunea era deja strânsă în curte: trei bărbați încercau să pătrundă prin forță în incinta Mănăstirii Pantocrator, iar polițiștii i-au prins în flagrant.