La bloc, nu te trădează mereu muzica dată tare sau petrecerea din sufragerie. Uneori, te dă de gol tocmai rutina: un aparat pornit „doar câteva minute”, un mic „șantier” de apartament, o mutare de mobilă pe care o amâni de zile și o rezolvi când ai timp.
Doar că, în scări cu pereți subțiri și nervi întinși, „câteva minute” se aud ca o declarație de război. Iar o singură nemulțumire, spusă la ușă sau la avizier, poate aluneca rapid spre ceva mult mai serios decât o ceartă între vecini.
Partea care îi lovește pe mulți abia după ce e prea târziu: nu vorbim doar despre reguli de bun-simț, ci despre contravenții care intră în zona de competență a autorităților. Și, odată ce situația e încadrată, discuția nu mai e despre „hai să ne înțelegem”, ci despre proces-verbal.
De ce „nu fac mare lucru” poate ajunge să fie „tulburare a liniștii”
În multe blocuri, programul de liniște este afișat la vedere, iar uneori poate fi ajustat prin hotărârea asociației de proprietari. Problema apare când te bazezi pe impresii („sigur nu e nimic”), nu pe ce e stabilit oficial sau pe ce prevede legea.
Mai mult, există o diferență între zgomotul punctual și cel care devine, în percepția vecinilor, repetitiv sau sfidător. Aici se rupe filmul: dacă se consideră că deranjezi odihna locatarilor, nu mai contează că tu „doar ai dat două găuri” sau că „ai mutat un dulap”. Contează efectul.
În practică, escaladarea se face simplu: o sesizare, o constatare, apoi o a doua situație într-un interval scurt. Iar în momentul în care intri în zona de repetare, sancțiunile nu mai arată deloc ca o palmă pe încheietură.
Ce activități aprind cel mai des conflictul (și cum te prinde „recidiva”)
Renovările „pe repede înainte”, sculele electrice, muzica la volum ridicat, petrecerile private și orice tip de larmă care trece prin pereți sunt în topul motivelor pentru care vecinii ajung să ceară intervenție. Nu doar noaptea: și în mijlocul zilei, în anumite intervale, există perioade dedicate odihnei.
Legislația separă situațiile: una este să produci zgomote care tulbură liniștea, alta este să le produci chiar în intervalele de liniște, iar o categorie aparte vizează petrecerile și aparatura muzicală folosită astfel încât să deranjeze în apropierea locuințelor.
„Organizarea de petreceri cu caracter privat şi utilizarea de aparatură muzicală la intensitate… sunt interzise”.
Pe lângă asta, în discuțiile despre disconfort auditiv apar și repere tehnice privind nivelul de zgomot admis în zone rezidențiale, cu valori mai stricte pe timp de noapte decât ziua. Pentru locatarul obișnuit, traducerea e simplă: dacă se aude în apartamentul vecinului ca și cum ar fi la tine, ești deja pe gheață subțire.
Și acum partea pe care mulți o află abia când e prea târziu: orele de liniște recunoscute în mod uzual sunt 22:00–08:00 și 13:00–14:00, iar sancțiunile pot porni de la 200–1.000 lei pentru tulburarea liniștii, urcă la 500–1.500 lei în intervalele de liniște, ajung la 2.000–3.000 lei pentru petreceri/recidivă în cazuri prevăzute, iar dacă fapta se repetă într-un interval scurt, amenda poate sări până la 6.000 de lei (alternativ, se poate dispune și muncă în folosul comunității, în anumite situații).