Paul de România nu va fi predat autorităților române pentru executarea pedepsei de închisoare, după ce Curtea de Apel din Paris a respins noul mandat european de arestare. Instanța franceză a apreciat că solicitarea are un caracter „disproporționat”, potrivit unor surse judiciare citate pe filiera agențiilor internaționale, decizia vizând strict admisibilitatea mandatului, nu fondul cauzei.
„Am spus întotdeauna că eu cred în justiția franceză”, a declarat prințul, în vârstă de 76 de ani, la ieșirea din sala de judecată.
Decizia Curții de Apel din Paris
Judecătorii francezi au notat că România avea temei pentru emiterea unui nou mandat european de arestare, însă au concluzionat că solicitarea nu respectă principiul proporționalității. Prin urmare, analiza s-a oprit la admisibilitate, fără evaluarea faptelor pentru care prințul a fost condamnat în țară. Apărarea, reprezentată de avocata Miriame Laichi, a salutat hotărârea ca pe o confirmare a atașamentului Franței față de valorile statului de drept și a denunțat ceea ce consideră a fi o „hărțuire procedurală”.
Speța a ajuns din nou în fața instanței după ce autoritățile române au emis un nou mandat, în contextul dezbaterilor europene privind cooperarea judiciară. În pofida poziției Ministerului Public francez, care a cerut predarea lui Paul de România invocând „prevalența justiției europene asupra dreptului național”, completul a reținut că măsura solicitată depășește testul de proporționalitate. Efectul imediat este că prințul rămâne în libertate pe teritoriul francez, fără a fi extrădat.
Contextul condamnării și precedentele din Franța
Paul Philippe al României, descendent al regelui Carol al II-lea, a fost condamnat definitiv în decembrie 2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție la 3 ani și 4 luni de închisoare, pentru trafic de influență și complicitate. În același dosar au primit pedepse alte 17 persoane, iar prejudiciul estimat de anchetatori a fost de aproximativ 145 de milioane de euro. Potrivit acuzațiilor, începând cu 2006, prințul ar fi colaborat cu o grupare pentru a obține ilegal bunuri revendicate ca moștenire. Tatăl său, Carol Mircea Grigore, era recunoscut ca fiu al regelui Carol al II-lea, iar chestiunea proprietăților regale s-a complicat după abdicarea regelui Mihai, în 1947, când regimul comunist a confiscat patrimoniul.
Nu este prima dată când Franța refuză extrădarea. În noiembrie 2023, aceeași instanță a respins cererea României, invocând temeri legate de respectarea dreptului la un proces echitabil în procedura care a dus la condamnare, pe fondul unor nereguli privind depunerea jurământului de către doi dintre cei trei judecători. Ulterior, autoritățile române au revenit cu un nou demers, după ce în iulie 2024 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a criticat hotărârea franceză în raport cu principiul încrederii reciproce dintre statele membre.
La ultima audiere, avocatul general a pledat pentru predarea lui Paul de România, susținând prioritatea normelor europene, în timp ce apărarea a caracterizat întregul dosar al succesiunii drept „cel mai mare scandal politic care a lovit vreodată o familie regală”. Pentru moment, efectul practic al hotărârii este clar: nu se dispune predarea, iar prințul rămâne în Franța, în timp ce părțile evaluează căile juridice disponibile în cooperarea judiciară europeană.
Decizia asupra proporționalității reconfigurează temporar raportul dintre instanțele naționale și mecanismele de recunoaștere reciprocă, menținând în centru întrebările despre standardele procedurale și modul în care acestea sunt armonizate în spațiul european atunci când condamnările pronunțate într-un stat sunt puse în executare în altul.