În timp ce mulți șoferi își fac calcule doar la RCA și la revizie, pe fundal se pregătește o schimbare care mută presiunea direct în impozitul anual. Nu e o simplă ajustare de grilă, ci o repoziționare a modului în care statul vrea să taxeze deținerea și utilizarea unei mașini, mai ales când vorbim despre norme de poluare mai vechi.
Mesajul e limpede, chiar dacă detaliile au fost lăsate să circule fragmentat: din 2026, criteriul „cât ai” se împletește tot mai strâns cu „cât poluezi”. Iar când această logică intră în taxe, efectul se simte mai întâi la proprietarii care n-au schimbat mașina în ultimii ani.
Ce se schimbă, de fapt, în mecanismul de taxare
Noua abordare pleacă de la un principiu simplu și greu de negociat: impozitarea se aliniază mai mult la impactul de mediu al vehiculului. Cu alte cuvinte, norma de poluare devine o cheie care deschide sau închide costuri, iar diferențele dintre categorii nu mai sunt doar teoretice.
Pe hârtie, asta înseamnă că două mașini cu cilindree apropiată pot ajunge să aibă impozite diferite dacă una este încadrată într-o normă mai joasă. În practică, mulți șoferi vor descoperi că „încă merge bine” nu mai e suficient când vine vorba de taxele de la început de an.
În același pachet de schimbări fiscale, nu rămân intacte nici alte zone care, indirect, apasă tot pe bugetul unei familii cu mașină: taxele pe proprietate, accizele și chiar anumite plăți asociate cumpărăturilor online.
Unde se strânge șurubul pentru mașinile vechi
Când discuția ajunge la mașinile mai vechi, tensiunea nu vine doar din „cât”, ci din „cum”. Grila se uită la cilindree și la norma de poluare, iar intervalele de calcul sunt mai detaliate tocmai acolo unde piața auto din România are cel mai mare volum: mașini rulate, păstrate ani la rând, folosite zilnic.
Există însă și un contrast care sare în ochi: pentru anumite tipuri de motorizări, impozitul devine aproape simbolic. Iar acest detaliu, odată observat, schimbă rapid conversația din familie: merită să mai păstrezi actuala mașină sau începi să te uiți altfel la următoarea achiziție?
Între timp, administrațiile locale au propriile termene și propriile grile, iar aici se joacă o miză separată: modul în care vor fi evaluate clădirile și cum se traduce valoarea lor în taxe anuale. În paralel, scumpirile din zona carburanților se adaugă peste costul de utilizare, chiar și înainte să ajungi la orice altă cheltuială legată de mașină.
Chiar și lucruri aparent fără legătură cu volanul ajung să conteze: coletele din afara Uniunii Europene intră într-un regim de taxare, iar mediul de afaceri primește și el ajustări în zona dividendelor și a unor taxe pentru companii. Pentru unii, singura gură de aer rămâne dinamica salariului minim, dar și acolo jocul se face pe calendar.
„poluatorul plătește”
În acest context, „cât scot din buzunar” nu mai e o întrebare singulară, ci o listă care se adună lună de lună, taxă cu taxă, până când proprietarul simte că mașina veche a devenit un lux pe care îl plătește ca pe o pedeapsă.
Pentru motoare între 1.601 și 2.000 cmc, impozitul anual (diferențiat în funcție de norma de poluare) ajunge astfel: Noneuro – Euro 3 între 237,6 și 297 lei; Euro 4 între 228 și 285 lei; Euro 5 între 213,6 și 267 lei; Euro 6 între 200,8 și 251 lei; iar pentru hibride, impozitul este de 24,6 lei. În același val: impozitul pe clădiri urmează să se calculeze după valoarea de piață (cotă între 0,08% și 0,2%), iar în București valoarea impozabilă pentru clădirile din beton armat crește de la 1.492 lei/mp la 2.677 lei/mp; autoritățile locale au termen până la 31 decembrie 2025 pentru noile grile; accizele la carburanți cresc cu 10% (aproximativ 34 bani pe litru), din 1 ianuarie 2026 coletele din afara UE sub 150 euro sunt taxate cu 25 lei; impozitul pe dividende urcă la 16%, iar salariul minim brut crește la 4.325 lei din 1 iulie 2026, cu circa 200 lei în plus la net.