În România, când crezi că ai făcut „alegerea corectă” pentru buzunar și pentru aerul pe care îl respirăm, vine o notificare care îți schimbă brusc calculele. Proprietarii de autoturisme hibride au început să descopere, pe rând, că exact categoria considerată mai „curată” poate ajunge să fie taxată ca și cum ar fi un lux fără scuze. Iar tensiunea nu vine dintr-o mică ajustare, ci dintr-un șoc care se simte direct în portofel.
Totul pornește de la un paradox care se rostogolește din ghișeu în ghișeu și dintr-o aplicație în alta: cum ajunge o mașină modernă, cu emisii mai mici, să fie pusă la plată într-un regim care, pe hârtie, ar trebui să încurajeze tocmai modernizarea parcului auto? În Capitală, un caz concret a aprins discuția și a scos la iveală fisurile unui sistem care pare să „încurce” criteriile exact când contează cel mai mult.
Notificarea care a schimbat tot: aceeași mașină, altă poveste
În centrul acestui episod se află un șofer din București, proprietar de hibrid, care nu a schimbat motorul, nu a umblat la acte și nu a făcut nicio intervenție tehnică ce ar putea justifica o saltare spectaculoasă a obligațiilor fiscale. Și totuși, de la un an la altul, suma comunicată a devenit atât de mare încât a părut, la prima vedere, o eroare de sistem.
Diferența nu e doar „simțitoare”, ci are dimensiunea unei sancțiuni. În limbajul de zi cu zi, vorbim de o majorare care te obligă să-ți rearanjezi prioritățile: între o revizie, o asigurare, rate și cheltuieli curente, apare un cost anual care nu mai poate fi tratat ca un detaliu. Pentru mulți, primul instinct a fost să caute explicații: unde s-a schimbat regula, cine a modificat formula și de ce tocmai hibridele par să iasă prost la numărătoare.
Algoritmul care întoarce logica pe dos: poluarea „ieftină”, tehnologia „scumpă”
Noua formulă de calcul, așa cum reiese din situațiile semnalate, pare să pună accent pe criterii care, combinate, duc la un rezultat greu de digerat pentru cei care au ales o mașină mai nouă. În loc să fie avantajate consecvent vehiculele cu emisii reduse, apar situații în care un hibrid ajunge să fie taxat disproporționat față de o mașină veche, cu standarde slabe de poluare.
Imaginea e simplă și deranjantă: un vehicul non-euro, mai poluant, poate rămâne cu o taxă anuală relativ mică, în timp ce un hibrid, perceput ca soluție de tranziție spre electrificare, ajunge să fie împins într-o zonă de costuri care descurajează exact categoria „cuminte” din trafic. Iar când diferențele sunt atât de mari, nemulțumirea nu mai ține de preferințe personale, ci de echitate și de predictibilitate.
Specialiștii avertizează că asemenea discrepanțe pot încetini înnoirea parcului auto. Dacă oamenii simt că tehnologia modernă e „pedepsită” fiscal, tentația de a rămâne cu mașini vechi crește. Până recent, existau reduceri consistente la impozit pentru anumite categorii, însă, odată cu schimbarea abordării de la început de an, calculul ajunge să se sprijine pe un mix de capacitate cilindrică, normă de poluare și valoare de piață — combinație care, în anumite configurații, lovește fix unde nu te aștepți.
În cazul semnalat din București, majorarea invocată a fost de aproximativ 1.500%, iar suma a sărit de la 145 de lei la 2.244 de lei; în paralel, pentru un hibrid cu motor de 3 litri se ajunge la circa 2.200 de lei, în timp ce un autovehicul non-euro de peste 1,6 litri este taxat cu aproximativ 260 de lei pe an.