Un început de an care trebuia să însemne liniște, familie și planuri noi s-a transformat într-o serie de ore numărate în pași mici: pat, perfuzie, monitorizare, vești așteptate din ușă în ușă. Lucian Viziru a intrat în noul an cu o poveste pe care n-o poți derula pe repede-înainte — pentru că fiecare detaliu schimbă ceea ce credeai că știi.
Totul s-a strâns într-o singură dată: 31 decembrie. Nu o apariție pe scenă, nu o filmare, nu un eveniment monden, ci o internare de urgență și un Revelion petrecut altfel decât își imaginează oricine. Numele lui Lucian Viziru a început să circule rapid, iar întrebarea a rămas aceeași, apăsătoare: ce l-a dus, de fapt, acolo?
Departe de zvonuri, actorul a ales să vorbească singur, direct, fără ocolișuri de PR: a publicat un videoclip pe YouTube în care apare întins pe patul de spital, cu branulă la mână, într-un cadru care spune mai mult decât orice titlu. Imaginea e simplă, dar greu de privit: un om obișnuit să controleze scena, prins într-o pauză forțată.
Noaptea care i-a răsturnat planurile
În mesajul său, Lucian Viziru nu lasă loc de interpretări când vine vorba de seriozitatea momentului: spune că se află internat de câteva zile, sub supravegherea medicilor, și că situația a fost suficient de importantă încât să nu poată fi ignorată. Când cineva ajunge să-și petreacă noaptea dintre ani într-un salon, curiozitatea nu mai e doar curiozitate — devine neliniște.
Actorul descrie un traseu medical care, în termeni simpli, sună ca o ușă care se închide și se redeschide: verificări, așteptări, rezultate care nu vin toate odată, mutări între secții. La un moment dat, ajunge și în Terapie Intensivă, iar apoi este transferat înapoi în salon. Între aceste drumuri scurte, rămân ore lungi, în care corpul îți dictează ritmul, nu agenda.
În spatele ușilor, actorul spune că a fost tratat bine, menționând și unitatea medicală: Spitalul Floreasca. În același timp, perspectiva lui e una omenească, fără dramatizări gratuite: vrea să se simtă suficient de bine încât să plece acasă cât mai repede, iar fiecare zi în plus cântărește.
Mesajul din salon: ce a simțit și ce l-a speriat
Pe măsură ce povestește, Lucian Viziru lasă să se vadă nu doar partea medicală, ci și cea psihică: atacuri de panică, palpitații, gânduri care se duc instinctiv la scenariile cele mai negre. Sunt reacții care apar exact când crezi că ai nevoie să fii tare — și tocmai atunci îți dai seama cât de repede îți poate fugi pământul de sub picioare.
Actorul vorbește despre cum a fost nevoit să rămână nemișcat, să respecte indicațiile medicilor, să accepte ritmul impus de investigații și tratament. În paralel, își ține comunitatea aproape, cu un ton care alternează între luciditate și un optimism prudent: se simte mai bine, dar încă așteaptă să i se spună clar că e în regulă.
Detaliul care schimbă complet felul în care se așază toate aceste zile vine din ce a descris el însuși ca punct de pornire: dureri puternice în piept, cu iradiere spre brațul stâng și o serie de analize care au ridicat suspiciunea de infarct — inițial cu rezultate negative, apoi cu enzime care au ieșit pozitive.
„Inițial s-a crezut că am făcut infarct… am avut dureri mari în capul pieptului.”