„Mama Geta”, cunoscută publicului drept mama cântărețului Culiță Sterp, a decis să își aștearnă pe hârtie povestea de viață. Dincolo de aparițiile cu zâmbetul pe buze, ea spune că a traversat perioade grele și vrea să le adune într-o carte care să vorbească deschis despre încercările prin care a trecut.
Proiectul literar este gândit ca o mărturie personală, cu accent pe episoadele care au marcat-o, dar și pe felul în care a reușit să meargă mai departe. Autoarea își dorește un volum scurt, ușor de parcurs, și este convinsă că interesul publicului va fi ridicat.
Cartea pe care o pregătește Mama Geta
Viitorul volum este conturat drept o autobiografie în care vor fi incluse atât începuturile sale, cât și experiențele dramatice trăite de-a lungul anilor. Mama Geta spune că lucrează deja la idei și vrea ca manuscrisul să aibă în jur de 100 de pagini, pentru a nu obosi cititorul.
„Eu vreau să scriu o carte, cu povestea vieții mele, va fi incredibil. De fiecară dată, după ce gătesc, pe mine mereu mă doare spatele și coastele rupte de bărbatul care a dezertat de acasă. Eu de vreo 3-4 spun că vreau să scot o carte despre ce am trăit, vreau să fie scurtă, de 100 de pagini, nu vreau să plictisesc lumea. Și sunt convinsă că o să prindă bine și o să se vândă.”
În viziunea ei, cartea are potențialul de a atinge un public numeros. Spune că a notat deja momentele-cheie și că încă se gândește la un titlu scurt, din 2–3 cuvinte, care să surprindă esența poveștii.
„Cred că și un milion de exemplare o să vând. Am notat deja niște idei, mai ales episoadele dramatice, sunt toate notate, pe acelea nu pot să le uit vreodată. Mereu mă gândesc la titlul cărții, când am puțin timp liber, nu m-am hotârât încă, parcă nu aș vrea să fie chiar dramă. Aș vrea să fie scurt, din 2-3 cuvinte”
Răni vechi și iertare imposibilă
O parte consistentă a manuscrisului va cuprinde pagini despre familia sa și despre anii în care, spune ea, a trăit episoade de violență în fostul mariaj. Își propune să povestească „pe scurt” copilăria, apoi să intre în „cuprinsul” experiențelor decisive. Fiica ei, Ileana, o sprijină să finalizeze ciorna și să treacă la tipărire.
„Va fi un fel de biografie, și cu copilăria mea, pe scurt, de unde am plecat, o introducere scurtă, apoi acel cuprins care va fi incredibil. Și fata mea, Ileana îmi spune mereu să termin ciorna, că mă ajută și ea după, o tipărim și îi dăm drumul. Să vedeți de acolo câți ar face tiktokuri. Sunt acolo niște povești și niște detalii pe care nimeni nu le știe. Fostul meu bărbat mi-a rupt coastele, mi-a dat în piciorul drept de mă furnică mereu, când stau în picioare sau când se schimbă vremea.”
Autoarea afirmă că va publica aceste episoade indiferent de reacțiile fostului soț. Spune că, la un eveniment de familie, acesta și-ar fi exprimat regretul, însă pentru ea rănile rămân. În paginile cărții va apărea și această perspectivă personală asupra trecutului.
„Pe mine nu mă interesează ce părere ar avea el sau ce va spune când va citi, pentru că e totul adevărat. Și la nuntă la Iancu el le-a zis copiilor că îi pare rău că a bătut-o pe mama lor. Păi degeaba îți mai pare rău acum, că m-a bătut gratis, asta e problema”
În timp ce lucrează la manuscris, Mama Geta caută titlul potrivit și se concentrează pe organizarea poveștilor „pe capitole”, astfel încât lectura să fie limpede și alertă. Spune că își dorește un volum direct, fără artificii, care să adune atât amintirile dureroase, cât și momentele de forță prin care a reușit să meargă mai departe.