Doliu în lumea filmului și a teatrului: Tommy Dix, actor și cântăreț cu o carieră întinsă pe mai multe decenii, s-a stins din viață la 101 de ani. A fost un artist care a legat prin munca sa Broadway de Hollywood, rămânând pentru public o prezență caldă și respectată.
„A fost, pentru cei care l-au cunoscut, o legătură vie cu unele dintre marile personalități americane ale secolului al XX-lea. Ne va fi foarte dor de el.”
Mesajul transmis de familie surprinde esența unei vieți traversate de artă, disciplină și reziliență. De la microfonul posturilor de radio ale anilor ’30 până la luminile reflectoarelor, Dix a întrupat tipul de performer complet: voce, ritm și o naturalețe scenică rară.
Drumul către scenă și ecran
Născut la 6 decembrie 1923, la New York, pe numele real Thomas Paine Navard, artistul a cunoscut încă din copilărie provocări medicale. Muzica i-a devenit însă refugiu și direcție. În anii de final ai deceniului patru, tânărul visător cânta deja la radio, iar la 15 ani era invitat la Metropolitan Opera Auditions of the Air, semn că drumul spre scena mare era deschis.
Au urmat o bursă de patru ani la Manhattan High School of Music and Art și studiile la Juilliard School of Music, unde și-a șlefuit tehnica. Debutul pe Broadway s-a produs în 1940, în piesa „The Corn Is Green”, alături de celebra Ethel Barrymore. Tot atunci, a compus și interpretat „The March of Dimes”, piesă dedicată organizației filantropice omonime, interpretare salutată inclusiv de Sara Roosevelt, mama președintelui Franklin D. Roosevelt.
În 1943, Tommy Dix a făcut pasul spre cinema în filmul „Best Foot Forward”, în regia lui George Abbott, împărțind platoul cu Lucille Ball. Coregrafia purta semnătura inegalabilului Gene Kelly, iar interpretarea melodiei „Buckle Down, Winsocki” i-a adus recunoaștere largă. Publicul a reținut și alte numere, precum „Three Men on a Date”, confirmând reputația de interpret versatil.
Anii de război și reinventarea profesională
Ascensiunea a fost întreruptă de Al Doilea Război Mondial. În 1943, artistul s-a înrolat în armata SUA și a participat la spectacole caritabile, contribuind la strângerea a aproximativ 3 milioane de dolari prin vânzarea de obligațiuni de război în sudul Statelor Unite. Chiar în uniformă, scena i-a rămas acasă.
După conflict, a revenit pe traseul artistic, cântând în cluburi și hoteluri din întreaga Americă și semnând cu Coronet Records. Curând avea să urmeze o schimbare majoră: implicarea în afacerea de familie a socrului, un depozit de cherestea din Birmingham, Alabama. Liniștea logisticii și rigoarea managementului l-au purtat treptat până la poziția de vicepreședinte.
În paralel, și-a completat educația cu o diplomă în inginerie arhitecturală la Universitatea din Alabama. Ulterior, s-a orientat către imobiliare și construcții în Maryland și Florida, activând în domeniu până la pensionarea din 1986. Parcursul său ilustrează un rar amestec de disciplină artistică și pragmatism economic.
Pe plan personal, Tommy Dix a avut o viață intensă: patru căsnicii – dintre care una reluată cu aceeași parteneră – și șapte copii. Familia a rămas nucleul său afectiv, iar prietenii și colegii îl descriau drept un om discret, loial și profund atașat de cei apropiați.
Centenarul său a prins o lume în schimbare: de la Marea Criză și război la epoca de aur a Broadway-ului și revoluțiile culturale ale secolului XX. Între scenă, studio și șantier, a rămas consecvent unei idei simple: arta și munca pot conviețui, hrănindu-se reciproc.
Astăzi, pentru publicul care i-a urmărit traseul – de la microfon la reflectoare și apoi spre proiecte din spatele cortinei – numele Tommy Dix continuă să evoce o voce caldă, o prezență elegantă și o moștenire care trăiește prin poveștile celor care l-au ascultat și l-au cunoscut.