Maria Ghiorghiu a publicat pe blog un nou mesaj despre România, relatând o experiență trăită în toiul nopții, când spune că a fost trezită de o lumină albă, orbitoare și că a văzut un simbol asociat țării. Autoarea, cunoscută pentru relatările sale cu tentă vizionară, notează că momentul a fost scurt, dar intens.
Ce a povestit Maria Ghiorghiu
În textul de pe blog, Ghiorghiu descrie o scenă în care pe cerul nopții s-a ivit o singură stea foarte mare și strălucitoare, „cât o portocală”, care ar fi coborât aproape de ea. În fața stelei, o mână „nevăzută” ar fi prins o panglică în culorile Tricolorului României. Autoarea revine asupra ideii că imaginea arăta ca un „cadou” legat cu tricolor, iar apoi steaua s-ar fi transformat într-un corp ceresc cu raze numeroase, asemănat simbolic cu Duhul Sfânt.
„În aceasta dimineata ma trezeste o lumina alba si orbitor de stralucitoare. Am tresaltat pe patul meu, ca la un şoc electric. Astfel, vad stand in pat cu ochii inchisi ,vad un Cer de noapte albastra,iar pe Cer apare o singura STEA MARE si stralucitoare foarte. STEAUA era mare, cât o portocala de mare.”
„În faţa acestei STELE unice pe Cerul Sfant care, coborâse pana aproape de mine, o Mâna nevazuta fratilor, intinde o panglica cu Tricolorul României. Chiar pe faţa STELEI mari. Arata de parcă aceasta STEA MARE ne-ar fi fost împachetată ca pe un Cadou si legata cu TRICOLORUL ROMÂNIEI.”
Potrivit mărturiei, pe suprafața stelei ar fi apărut un singur cuvânt, scris cu „litere de lumină”.
„Iata: Pe suprafaţa acestei STELE aceeasi Mâna nevazuta scrie cu litere de Lumina alba si orbitor de stralucitoare,scrie doar un singur cuvant: „R O M Â N I A – R o m â n i a!””
Autoarea încheie relatarea subliniind durata foarte scurtă a scenei și intensitatea cu care „pulsau” razele stelei în timp ce cuvântul rămânea vizibil.
„Totul a durat circa 10 secunde,in timp ce aceasta STEA a LUI DUMNEZEU pulsa marindu-si razele-i albe cu tot cu acest cuvant scris de MÂNA LUI DUMNEZEU, cuvant ce reprezintă ROMÂNIA DUHULUI SFANT”, a scris Maria Ghiorghiu pe blog.
Context și interpretări
Relatarea se aliniază temelor recurente din postările Mariei Ghiorghiu, în care simboluri precum steaua, tricolorul sau referințe spirituale sunt puse în legătură cu destinul României. Narațiunea ei folosește un registru afectiv și vizual pronunțat: lumină intensă, mișcare rapidă, marcaj cromatic al simbolurilor naționale.
Dincolo de dimensiunea spirituală, cititorii pot observa structura descrierii: apariția bruscă a unui semn (steaua), accentuarea temporală foarte scurtă a fenomenului și reiterarea mesajului central—„ROMÂNIA”—ca element-cheie. Acestea sunt elemente tipice unei relatări vizionare, în care detaliile luminii și ale culorilor au rol de intensificare a percepției.
Ghiorghiu își adresează constant publicul cu formula „Dragii mei”, întreținând un dialog apropiat cu cititorii. În jurul acestor postări apar de regulă reacții împărțite: de la susținători care văd în simboluri un îndemn la rugăciune sau speranță, la voci sceptice care tratează povestea ca pe o metaforă sau ca pe un exercițiu personal de interpretare a viselor.
Mesajul actual mizează pe forța imaginii unei stele unice „legate” cu tricolor și pe afirmația că numele țării s-a conturat „cu litere de lumină”. Indiferent de lectura aleasă de fiecare, textul rămâne o mărturie subiectivă, prezentată de autoare ca trăire intensă și scurtă—„circa 10 secunde”—care a stârnit noi discuții în comunitatea ei de cititori.