Aceste formațiuni, descoperite pe peninsulele Yamal și Gydan din nord-vestul Siberiei, par a fi produse ale unor fenomene naturale puternice.
În urma unor ani de studii și cercetări, o echipă de oameni de știință crede că a identificat factorii principali care contribuie la apariția acestor cratere misterioase, cu toate că o parte dintre specialiștii ruși consideră că explicațiile sunt încă incomplete.
Procesul de formare al craterelor: metanul și topirea permafrostului
Studiile inițiale au arătat că apariția craterelor ar fi legată de acumularea gazelor sub tundra siberiană. În această regiune, gazele, în special metanul, sunt prinse sub straturi groase de permafrost. Aceste gaze se acumulează, exercitând presiune asupra stratului de sol, care se deformează și formează o movilă. Atunci când presiunea devine prea mare pentru a fi reținută de solul superior, movila explodează, eliberând gazele într-o erupție de mare intensitate.
În noul studiu, o echipă de ingineri și cercetători de la Universitatea din Cambridge, condusă de Ana Morgado, a oferit o perspectivă mai detaliată asupra acestui fenomen. Potrivit teoriei lor, formarea craterelor este influențată de un amestec de schimbări climatice și geologia complexă a regiunii. Pe măsură ce temperaturile cresc, stratul superior al permafrostului se topește, permițând apei să se infiltreze în straturile inferioare de sol. Aceste straturi includ și „criopeguri” – acumulări de apă sărată care nu îngheață și care sunt localizate sub permafrost.
Apa care se scurge în criopeguri contribuie la creșterea presiunii în acest strat, provocând fisuri în sol. Aceste fisuri duc la o scădere bruscă a presiunii în adâncime, iar metanul prins sub permafrost este eliberat exploziv, formând un crater. Potrivit cercetătorilor, acest proces se desfășoară de-a lungul a zeci de ani înainte de a se ajunge la o explozie, fiind foarte specific pentru această zonă din Siberia.
Perspective contradictorii: poziția cercetătorilor ruși
Deși teoria oferită de echipa internațională aduce o explicație clară, aceasta nu este universal acceptată.
Evgeny Chuvilin, cercetător principal la Institutul de Știință și Tehnologie Skolkovo din Moscova, este de părere că explicațiile studiului sunt „prea generale” și nu iau în considerare toate aspectele unice ale geologiei regiunii. În nord-vestul Siberiei, permafrostul conține cantități semnificative de gheață și metan, iar Chuvilin argumentează că este dificil ca apa din straturile superioare să penetreze acest permafrost dens și gros pentru a ajunge la criopegurile aflate la adâncime.
În plus, studiile lui Chuvilin s-au concentrat pe acumularea de metan în cavitățile din straturile superioare ale permafrostului, înainte ca presiunea să atingă niveluri critice și să declanșeze explozia. Această viziune aduce o perspectivă diferită, sugerând că presiunea poate crește în permafrostul superior și că nu este neapărat necesară intervenția criopegurilor pentru a explica fenomenul.
Lauren Schurmeier, geofizician la Universitatea din Hawaii, susține că ipoteza propusă de echipa internațională este plauzibilă, dar consideră că există multiple surse posibile de gaz pentru aceste cratere și că sunt necesare mai multe cercetări pentru a identifica toate condițiile care contribuie la acest proces complex.
Urmărește-ne și pe Google News
Rețele de socializare: Instagram, Facebook și Twitter
MENȚIUNE:
Informaţiile publicate de Vesteazilei.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ.
Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.