Un tratament experimental administrat pe cale orală, numit orforglipron, a obținut rezultate comparabile cu semaglutida injectabilă la persoane cu diabet de tip 2, atât în controlul glicemiei, cât și în scăderea ponderală. Studiul s-a întins pe 72 de săptămâni, a cuprins peste 1.600 de participanți din 10 țări și indică faptul că un agonist GLP-1 non-peptidic poate funcționa eficient sub formă de pastilă.
Ce arată studiul clinic
În cercetare au intrat 1.613 adulți cu diabet de tip 2 și exces ponderal (greutate medie în jur de 101 kg, vârstă medie 57 de ani). Voluntarii au fost repartizați aleator în patru brațe: placebo și orforglipron la doze de 6 mg, 12 mg și 36 mg. Toți au urmat un plan alimentar cu un deficit de aproximativ 500 kcal/zi.
Cea mai mare doză de orforglipron a dus, în medie, la o reducere a greutății corporale de 9,6% (aproximativ 9,6 kg raportat la greutatea inițială), iar 26% dintre participanții din acest braț au depășit pragul de 15% slăbire – un rezultat notabil pentru pacienții cu diabet de tip 2, care pierd în general mai greu în greutate.
Diminuarea ponderală se apropie de intervalul 10–15% observat în studii similare cu semaglutida injectabilă, semnalând că o opțiune orală ar putea oferi efecte comparabile în practică.
Cum funcționează și ce înseamnă pentru pacienți
GLP-1 este un hormon eliberat după mese, care domolește apetitul, încetinește golirea gastrică și modulează secreția de insulină și glucagon. Medicamentele de tip GLP-1 imită acest mecanism. Orforglipron este primul agonist GLP-1 non‑peptidic proiectat să activeze receptorul țintă fără a fi degradat rapid în mediul gastric, ceea ce permite administrarea lui ca pastilă – spre deosebire de terapiile pe bază de peptide, care necesită injecții.
În toate grupurile tratate cu orforglipron s-au observat îmbunătățiri ale markerilor glicemici, dar și ale indicatorilor cardiovasculare și inflamatori. Efectele adverse raportate – greață, vărsături, diaree, constipație – au fost în linie cu profilul deja cunoscut al clasei GLP-1 injectabile.
Chiar dacă nu depășește media de aproape 15% slăbire raportată cu tirzepatida injectabilă, soluția orală ar putea fi mai ușor de acceptat de mulți pacienți și, potrivit autorilor, ar avea potențial de cost mai redus, aspect important pentru accesul la tratament.
„metformina obezității”
Formularea de mai sus aparține Deborei Horn (University of Texas), care vede în orforglipron o terapie larg accesibilă și ușor de integrat în îngrijirea curentă. Rezultatele au fost publicate în The Lancet, iar compania are în vedere obținerea aprobării FDA cu posibilă lansare pe piață în 2026, dacă evaluările vor decurge conform planului.
Studiul a inclus centre din 10 țări și o perioadă de urmărire de 72 de săptămâni, cu toți participanții consiliați să mențină un deficit energetic de aproximativ 500 kcal/zi.