Imagini din satelit au semnalat, într-o zonă nordică greu accesibilă, o formațiune neregulată care semăna cu o placă de gheață. Echipa sosită la sol a constatat însă că sub crusta groasă se află fuselajul unui avion de dimensiuni neobișnuite, încastrat în gheață și prins în permafrost ca într-o capsulă. Proporțiile aparatului depășeau tiparul unui avion de linie, iar exteriorul nu purta niciun semn distinctiv.
Localizarea și excavația
În inima taigăi, aeronava părea „parcată” în timp. Echipamentele de la suprafață au indicat straturi multiple și compacte de gheață, ceea ce a prelungit intervenția cu mai multe zile. Panourile exterioare nu afișau numere de serie, embleme sau vopsiri specifice – un profil curat, fără identitate. Pe măsură ce excavația avansa, cercetătorii au decupat trepte în peretele de gheață, urmărind contururile fuselajului și căutând o intrare sigură. Caracterul stratificat al mediului a sugerat o înglobare îndelungată în permafrost, nu o cădere recentă.
După deschiderea uneia dintre uși, prima reacție a echipei a fost surprinderea: interiorul era remarcabil de îngrijit. Scaunele, panourile și balustradele erau întregi, fără urme evidente de degradare. Aspectul general sugera o stare de conservare neobișnuită, ca și cum un mecanism invizibil ar fi ținut totul „în stand-by”.
Interiorul și corpurile conservate
În cabină, membrii echipei au observat corpuri cu înfățișare umană, fixate în scaune, cu centurile prinse, în posturi naturale, ca la finalul unui zbor normal. Pielea era neobișnuit de netedă și palidă, trăsăturile – aproape uniforme, părul – tuns la aceeași lungime. Lipsa oricărui semn de descompunere a sporit misterul; totul părea suspendat într-un fel de „somn adânc”.
În zona de pilotaj, o altă anomalie: unele instrumente păreau să reacționeze la mișcare și la lumină, deși aeronava era, oficial, fără curent. Indicatorii pâlpâiau intermitent, ca un sistem rămas pe minim, pregătit să se activeze la un stimul anume. Această reactivitate a fost observată în lipsa oricărei alimentări evidente.
Cală: mai multe containere voluminoase, cu destinație neclară, prezentau panouri transparente de mici dimensiuni. Prin ele se întrezăreau siluete difuze, ne-umane, suficient de conturate cât să ridice întrebări, dar nu atât de clare încât să permită o identificare. Transportul sugerat de aceste forme părea să fi fost destinat să rămână secret.
Ipotezele discutate au variat de la un zbor experimental dispărut cu ani în urmă până la o misiune cu tehnologie necunoscută. Alții au avansat ideea unor intervenții care nu se încadrează convențional în istoria umană. Niciuna dintre piste nu a putut fi confirmată, iar datele directe – lipsa marcajelor, starea interioară, comportamentul instrumentelor – au rămas, deocamdată, indicii fără cheie de descifrare.
Fuselajul rămâne parțial îngropat în gheață, cu pereți de permafrost care se prăbușesc ușor pe măsură ce tunelurile de acces sunt lărgite. Înăuntru, rândurile de scaune, panourile intacte și containerele cu vizor mic păstrează aceeași geometrie tăcută, în care fiecare detaliu stă fix, ca într-un decor blocat între timp și frig.