Mulți folosesc termenul „ochi de pește” pentru orice zonă întărită de pe picior, însă această leziune nu este o bătătură obișnuită. La prima vedere pot semăna, fiindcă ambele apar ca porțiuni de piele îngroșată, dar în spatele „ochiului de pește” se află o afecțiune cutanată diferită, care merită o abordare corectă și, mai ales, intervenție profesionistă.
Ce este „ochiul de pește” și cum îl recunoști
„Ochiul de pește” este, de fapt, o verucă plantară ce se dezvoltă pe talpă, generată de un virus cu tropism pentru stratul superficial al pielii. De obicei apare ca o formațiune mică, fermă și sensibilă la apăsare, care poate deranja la mers. Un indiciu frecvent sunt punctele negre vizibile în interior – mici vase de sânge trombozate – lucru care stârnește adesea confuzie.
Ideea că aceste veruci au „rădăcini” sau „spini” care pătrund adânc este un mit. Aspectul de „ochi” din centru se explică prin vasculețele capilare ce devin vizibile și prin schimbările de piele cauzate de frecare și presiune. Nu există structuri profunde ce se extind în interior, așa cum se crede deseori.
„Nu are «rădăcini» care să pătrundă în profunzime; ceea ce se vede sunt capilare și zone de piele îngroșată.”
Pe măsură ce calci, greutatea corpului împinge veruca spre interior, iar presiunea zilnică irită țesuturile. De aici senzația supărătoare, ca și cum ai avea un corp străin în talpă.
Nu încerca să o tai, să o răzuiești sau să o „scoți” acasă. Astfel de manevre pot agrava durerea, pot întreține leziunea și pot irita suplimentar zona, fără să rezolve cauza.
Cum se ia și care este abordarea corectă
Verucile plantare apar când virusul pătrunde prin microfisuri ale pielii, lucru facilitat de medii umede sau circulate intens, unde mulți umblă desculți: dușuri publice, piscine, vestiare. Contagiunea este posibilă și prin obiecte folosite la comun, precum prosoape, șosete sau încălțăminte. Prezența lor nu reflectă lipsă de igienă; este vorba despre o infecție cutanată pe care o poate contracta oricine.
Intervențiile improvizate prelungesc problema. Abordarea potrivită implică evaluare și tratament realizate de un specialist, care aplică metode sigure și controlate: substanțe keratolitice (pentru a reduce stratul cornos), crioterapie (tratament cu frig), sau tehnici cu lumină și laser concepute pentru a ținti leziunea fără a leza pielea din jur. Alegerea depinde de dimensiune, profunzime, localizare și nivelul de disconfort.
Dacă observi că leziunea crește, doare mai tare, își schimbă culoarea sau îți modifică mersul, programează-te la dermatolog sau podolog. Evaluarea directă clarifică diagnosticul și scurtează drumul până la vindecare, evitând complicațiile.
Pentru a reduce riscul de apariție, poartă papuci în zonele umede comune, usucă bine picioarele după baie, nu împărți prosoape sau șosete și ai grijă de pielea tălpilor pentru a limita microleziunile prin care virusul poate pătrunde.