Părintele Ioan Florea s-a stins din viață la vârsta de 73 de ani, veste care a adus durere în rândul credincioșilor și al slujitorilor bisericii. Comunitatea din Arhiepiscopia Aradului îl descrie ca pe un preot apropiat de oameni, echilibrat și dăruit slujirii.
De-a lungul a zeci de ani de misiune, părintele a rămas o prezență constantă pentru cei pe care i-a păstorit, fiind apreciat pentru devotament, răbdare și pentru felul în care a știut să fie aproape de fiecare familie din parohie. Mulți îl evocă drept o voce caldă și un sprijin discret în momentele grele.
Reacții și mesajul ierarhilor
Arhiepiscopia a transmis un mesaj public de compasiune, evidențiind unitatea clerului și a credincioșilor în aceste clipe. În cuvinte simțite, ierarhii au chemat la rugăciune pentru odihna părintelui și pentru alinarea familiei.
„În aceste momente cuprinse de tristețe, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei, împreună cu Preasfinţitul Părinte Episcop vicar Emilian Crişanul, alături de preoții și credincioșii din Arhiepiscopia Aradului se roagă Bunului Dumnezeu să-i așeze sufletul împreună cu drepții și să dăruiască mângâiere membrilor familiei îndoliate și fiilor duhovnicești”.
Cuvintele transmise de ierarhi au fost primite cu mângâiere de cei care l-au cunoscut pe părintele Ioan, mulți adunându-se în aceste zile pentru a-i aduce un ultim omagiu.
Priveghi și rânduiala slujbelor
Trupul neînsuflețit al preotului a fost depus în capela Parohiei Avram Iancu, din Protopopiatul Sebiș. Spațiul a devenit loc de reculegere pentru credincioși, care se opresc să aprindă o lumânare și să rostească o rugăciune.
Până la stabilirea datei înmormântării, în fiecare seară, de la ora 19:00, au loc slujbe de priveghi. Preoți, apropiați și enoriași vin să-și ia rămas-bun, înălțând rugăciuni pentru odihna sufletului lui.
Părintele Ioan rămâne pentru mulți un reper: un slujitor al altarului care a adunat comunitatea în jurul bisericii și a încurajat pe fiecare în momentele de încercare. În aceste zile, oamenii din parohie își amintesc de îndemnurile sale blânde, de liturghiile la care a slujit cu încredere și de gesturile mărunte prin care a făcut bine, discret.
Amintirea sa se leagă de faptele de zi cu zi: cuvinte spuse la vreme potrivită, vizite la bolnavi, o vorbă bună pentru tineri și bătrâni. Mulți vor păstra în suflet chipul unui preot care a pus mereu omul în centrul slujirii, iar comunitatea va continua să se roage, cu nădejde, pentru drumul lui spre viața cea veșnică.