Tot mai mulți angajați își pun întrebarea esențială: ce sumă vor încasa la pensionare și cât de mult depinde aceasta de venitul net din prezent și de anii lucrați cu contract de muncă. Un demers de calcul bazat pe salariul actual și pe vechime oferă o estimare realistă a pensiei, iar diferențele dintre venitul activ și pensia publică pot fi considerabile.
Potrivit unei analize sintetizate de presa centrală, cifrele dintr-un tabel orientativ arată o discrepanță majoră între salariile curente și pensia pe care o poate primi un salariat la final de carieră. Mesajul de fond este limpede: contribuțiile și durata lor cântăresc decisiv în suma lunară de la vârsta de pensionare.
Cum se modifică pensia în funcție de vechimea în muncă
Exemplu 1 — salariu net: 1.950 lei
— după 25 de ani: aproximativ 803 lei
— după 30 de ani: în jur de 963 lei
— după 35 de ani: aproximativ 1.124 lei
— după 40 de ani: circa 1.285 lei
Exemplu 2 — salariu net: 9.750 lei
— după 25 de ani: aproximativ 4.014 lei
— după 30 de ani: aproximativ 4.817 lei
— după 35 de ani: aproximativ 5.620 lei
— după 40 de ani: aproximativ 6.422 lei
Aceste valori sunt estimative și urmăresc aceeași logică: mai multă vechime înseamnă un punctaj mai mare, deci o pensie mai ridicată; totuși, în termeni relativi față de venitul de azi, suma rămâne modestă.
Pensia publică, departe de veniturile din perioada activă
Analiza scoate la iveală o realitate îngrijorătoare: pentru mulți salariați, pensia de stat ajunge frecvent sub jumătate din salariul actual, inclusiv în zona veniturilor medii și mari. Diferența aceasta evidențiază, pe de o parte, dependența sistemului de anii de cotizare, iar pe de altă parte, limitările intrinseci ale formulei publice de calcul.
Vechimea totală joacă un rol-cheie. Distanța dintre o carieră de 25 de ani și una de 40 de ani poate duce la creșteri substanțiale ale pensiei lunare. În același timp, pauzele fără contribuții erodează punctajul și reduc suma finală.
În acest context, specialiștii recomandă monitorizarea atentă a stagiului de cotizare și evitarea întreruperilor, precum și diversificarea surselor de venit la bătrânețe. Economisirea constantă și investițiile suplimentare pot completa pensia publică, astfel încât nivelul de trai să fie mai apropiat de cel din perioada activă.
Pe termen lung, o disciplină financiară elementară — contribuții continue, planificare timpurie, rezerve pentru situații neprevăzute — poate face diferența între o pensie strict de subzistență și o situație mai confortabilă după retragere.