Ai simțit vreodată ceva straniu în gât și, după o tuse, a apărut o mică masă alb-gălbuie, urât mirositoare? Cel mai probabil a fost un tonsilolit – cunoscut și drept „piatră la amigdale”. Aceste formațiuni sunt, de regulă, benigne, dar pot deveni supărătoare și pot afecta confortul zilnic, mai ales când mirosul neplăcut persistă.
Ce sunt tonsiloliții și cum se formează
Tonsiloliții sunt mici acumulări calcificate care apar în criptele amigdaliene – cavități naturale ale amigdalelor unde se pot bloca resturi alimentare, celule moarte și bacterii. În timp, aceste resturi interacționează cu sărurile de calciu din salivă și se întăresc, dând naștere „pietrelor”.
Amigdalele, situate în partea posterioară a gâtului, fac parte din sistemul imunitar: ele „prind” microorganismele pentru a reduce riscul de infecții. Însă aceeași structură cu multe adâncituri creează un mediu potrivit pentru acumularea de reziduuri. La persoanele cu cripte mai adânci, predispoziția la formarea de tonsiloliți este mai mare.
Factorii care favorizează apariția includ o igienă orală deficitară, episoade repetate de inflamație a amigdalelor și particularități anatomice. Unul dintre semnele cele mai deranjante este mirosul neplăcut al respirației, deoarece aceste depozite adăpostesc bacterii și material în descompunere, greu de îndepărtat doar prin periaj sau apă de gură.
Semne, prevenție și opțiuni de îndepărtare
Pe lângă halenă, cei afectați pot resimți o senzație de corp străin în gât, dificultate la înghițire, iritație locală, episoade de tuse sau amigdalite recurente. De multe ori, pietricelele sunt eliminate spontan la tuse sau în timpul masticației, mai ales la alimente crocante.
Prevenția pornește de la o rutină riguroasă de igienă orală: periaj al dinților și al limbii după mese, folosirea apei de gură cu efect antibacterian și a apei din belșug pe parcursul zilei. Utilizarea constantă a firului dentar ajută la reducerea resturilor care pot ajunge spre amigdale. Evită excesele de alimente ce lasă firimituri persistente în cavitatea bucală.
Când s-au format deja, tonsiloliții pot fi mobilizați prin gargare cu apă sărată călduță sau cu ajutorul unui irigator bucal. Dacă depozitele sunt voluminoase sau reapar frecvent, adresarea la un specialist ORL este cea mai sigură cale pentru o îndepărtare controlată. Încercările de extragere „acasă”, cu obiecte nepotrivite, pot produce sângerări, leziuni și pot crește riscul de infecții.
În situațiile severe – când episoadele sunt repetate, apar infecții frecvente sau disconfortul afectează semnificativ viața de zi cu zi – medicul poate propune amigdalectomia (îndepărtarea amigdalelor). Este o opțiune de ultimă linie, rezervată cazurilor care nu răspund la măsuri conservatoare.
Observarea atentă a simptomelor, menținerea unei îngrijiri orale consecvente și programarea unui consult atunci când senzațiile persistă sunt pași practici prin care poți ține sub control aceste „pietricele” și neplăcerile pe care le provoacă.