Există ani care trec liniștiți, fără să lase urme. Și există ani despre care oamenii vorbesc în șoaptă, ca și cum simpla lor rostire ar putea schimba ceva. În jurul lui 2026 s-a strâns, de ani buni, o tensiune alimentată de fragmente de povestiri, amintiri și interpretări care i-au fost puse în cârcă părintelui Arsenie Boca.
Numele lui apare recurent în aceste relatări nu doar ca simbol spiritual, ci ca un fel de reper: un om despre care s-a spus că avea un simț aparte al vremurilor care vin. Pentru unii, totul e metaforă și avertisment moral; pentru alții, o poveste transmisă din om în om, tot mai încărcată, tot mai greu de separat de dorința colectivă de a găsi un sens în haos.
Un detaliu revine obsesiv în aceste versiuni: ideea că anumite semne ar fi fost „văzute” încă din tinerețe și că, odată cu trecerea anilor, ele au fost lipite de un singur reper calendaristic. Nu e vorba despre predicții formulate clar, ci despre fragmente pe care fiecare le-a așezat altfel în propria minte.
De unde pornește povestea
În descrierile care circulă neoficial, apare un episod straniu din copilărie: un desen repetat cu încăpățânare, o hartă care ar fi revenit chiar și după ce era ștearsă. Tocmai această insistență, spun cei care cred în poveste, a făcut ca scena să fie privită mai târziu ca un „semn” și nu ca o simplă joacă.
Mai departe, harta capătă o încărcătură care agită imaginația: ar fi arătat o lume cu contururi diferite de cele pe care le știm. În centru, se strecoară un detaliu care aprinde imediat discuțiile despre viitor și despre fragilitatea stabilității: Statele Unite ar fi fost reprezentate altfel, cu schimbări teritoriale sugerate vizual, nu explicate.
Aceste elemente sunt, în esență, combustibil pentru interpretări. Unii le leagă de crizele globale și de schimbările climatice; alții spun că sunt doar suprapuneri făcute post-factum, după ce lumea a început să se teamă de aceleași lucruri. Dar tocmai lipsa certitudinii ține povestea în viață.
În tot acest timp, Arsenie Boca rămâne în narațiune ca figură de referință, invocat prin reputația de duhovnic puternic și prin aura de personaj pe care credincioșii l-au numit, de decenii, „Sfântul Ardealului”.
Calendarul care a aprins imaginația
În jurul acestor fragmente s-a construit apoi un „calendar” al unui prag global: o perioadă descrisă drept apăsătoare, ca o succesiune de zile care ar strânge lumea într-un fel de clește. În varianta vehiculată, nu ar fi vorba despre un singur eveniment, ci despre o înlănțuire: început, tensiune, apoi un moment de decizie.
În același pachet de relatări apar și referiri la un episod intern în Statele Unite, descris ca având impact social major, cu accent pe faptul că nu ar fi de natură militară. Iar, la mică distanță, se vorbește despre o altă zi care ar putea pune presiune pe relația dintre americani și români — fără explicații clare dacă ar fi vorba de un gest diplomatic, un conflict economic sau o ruptură simbolică.
În spatele acestor fragmente rămâne, mereu, aceeași întrebare: de ce ar fi România prinsă într-un asemenea scenariu? În unele interpretări, tocmai prin ideea de „alegere” — o miză morală, un rol de echilibru — care ar depăși politica și ar ține de felul în care o societate reacționează când simte că i se schimbă direcția sub picioare.
„Numărătoare inversă” și „Ziua Marii Hotărâri”
În această versiune atribuită părintelui Arsenie Boca, reperele puse pe calendar sunt: 20–21 iunie 2026 ca început al unei „numărători inverse” de aproximativ 180 de zile, care ar duce până la 18 decembrie 2026, numită „Ziua Marii Hotărâri”; separat, este menționată data de 7 decembrie 2026 pentru un eveniment intern în Statele Unite, iar 15 decembrie 2026 apare ca zi asociată cu o tensiune între americani și români.