Dimineața de 1 ianuarie are, pentru mulți credincioși, o liniște aparte: e clipa în care nu se face doar o trecere de la un an la altul, ci o așezare interioară. Tocmai de aceea, rugăciunea către Sfântul Vasile cel Mare este rostită devreme, adesea înainte ca masa de Anul Nou să înceapă și înainte ca ritmul zilei să te „prindă” în zgomotul lui.
În cuvinte simple, sensul ei e unul care apasă exact pe ceea ce oamenii simt, dar rareori pun în ordine: mulțumirea pentru ce a fost bun și cererea de întărire pentru ce urmează. În loc de promisiuni spuse în grabă, rămâne o cerere limpede pentru pace, sănătate, bucurie și un drum mai drept în anul care începe.
De ce e legată de dimineața de 1 ianuarie
Se spune că această rostire, făcută la început de an, funcționează ca un „prag”: nu ca un gest formal, ci ca o alegere de a porni cu mintea curățată de griji, de a pune recunoștința înaintea listei de dorințe. Mulți o spun înainte de masă tocmai pentru a schimba ordinea obișnuită a zilei: întâi mulțumirea, apoi restul.
Rugăciunea își păstrează locul ei pentru că vorbește despre protecție și despre un an trăit cu măsură, nu doar cu entuziasm. În spatele fiecărei formulări stă ideea unei ocrotiri cerute cu smerenie, cu speranța că lucrurile bune nu se risipesc și că cele grele pot fi duse fără să te frângă.
Și, poate cel mai important, ea nu promite „rezultate rapide”. Îți cere să începi altfel: să lași în urmă ce te-a apăsat, să nu iei cu tine orgoliul, să nu îți construiești anul doar din planuri, ci și din sens.
Cine a fost Sfântul Vasile cel Mare
Sfântul Vasile cel Mare, cunoscut și ca Vasile de la Cezareea, a fost unul dintre marii teologi și lideri ai Bisericii din secolul al IV-lea. S-a născut în jurul anului 330, în Cezareea Capadociei (astăzi în zona centrală a Turciei), într-o familie creștină înstărită, iar influența lui avea să depășească mult locul și vremea în care a trăit.
A rămas cunoscut nu doar prin învățătură, ci și prin felul în care a apărat pe cei săraci și a sprijinit lucrarea filantropică: instituții pentru cei lipsiți de ajutor, îngrijire pentru bolnavi, sprijin pentru orfani. În același timp, a promovat viața ascetică și organizarea vieții călugărești, ca formă de disciplină și dedicare.
Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379 și este prăznuit la 1 ianuarie. În tradiția creștină, el este amintit drept unul dintre cei mai importanți sfinți și teologi ai epocii, fiind asociat și cu marii teologi capadocieni, alături de Grigore de Nazianz și Grigore de Nyssa.
Rugăciunea care îi poartă numele e rostită cu un soi de frică bună: nu frica de pedeapsă, ci frica de a nu irosi ceea ce e sfânt. Iar când o rostești, începe astfel:
„Știu, Doamne, că cu nevrednicie mă împărtășesc cu preacurat Trupul Tău, și cu scump Sângele Tău, și sunt vinovat, și osânda îmi mănânc și-mi beau, nesocotind Trupul și Sângele Tău, al Hristosului și Dumnezeului meu; ci întru îndurările Tale nădăjduind, mă aproprii la Tine, Cel ce ai zis: Cel ce m”