Rh null, denumit popular „sângele de aur”, este una dintre cele mai neobișnuite particularități biologice cunoscute. În prezent, medicii știu de existența a aproximativ 50 de persoane care îl posedă la nivel global. Raritatea merge mână în mână cu utilitatea: datorită lipsei totale a antigenelor din sistemul Rh, acest sânge este compatibil cu aproape toate grupele, ceea ce înseamnă că, teoretic, ar putea salva milioane de vieți în situații critice.
Ce înseamnă Rh null
Spre deosebire de un sânge Rh negativ, care nu are antigenul D, Rh null nu conține niciun antigen al sistemului Rh. Această absență completă explică de ce este atât de prețios pentru transfuzie, dar și de ce îi expune pe purtători la riscuri: ei pot primi, la nevoie, doar Rh null. De aceea, medicii recomandă uneori colectarea și stocarea preventivă a propriului sânge în condiții controlate.
„Practic, sângele acestor oameni este complet lipsit de antigene Rh. Poate fi acceptat de aproape oricine, fără riscul de reacții imune severe”.
Explicația de mai sus, oferită de profesorul Ash Toye, sintetizează de ce „sângele de aur” este considerat o resursă medicală aparte. În același timp, logistica pentru a-l avea disponibil exact când și unde e nevoie rămâne complicată, având în vedere numărul infim de donatori.
Miza cercetărilor în laborator
Echipe din Marea Britanie, SUA, Australia, Canada și Spania testează abordări care să ducă la producerea în laborator a sângelui Rh null ori a unor celule roșii „aproape universale”. Printre strategii se află editarea genetică CRISPR‑Cas9, folosită pentru a „șterge” genele responsabile de apariția antigenelor Rh. Proiecte precum RESTORE, coordonate de specialiști din Bristol, explorează transfuzia de celule roșii derivate din celule stem, în timp ce companii biotehnologice dezvoltă linii celulare care se multiplică la infinit pentru bănci dedicate sângelui rar.
„Dacă am putea produce în laborator sânge O Rh null, ar fi o revoluție. În urgențe, ar putea fi transfuzat oricui, indiferent de grupă sau etnie”.
Ținta este ambițioasă, iar parcursul, tehnic și fragil. Însă fiecare pas înainte promite să reducă dependența de potrivirea perfectă dintre donator și primitor, mai ales în cazurile în care pacienții au anticorpi multipli sau proveniență genetică variată.
„Dacă vom reuși, nu doar că vom salva viețile celor cu grupe incompatibile, dar am putea redefini complet medicina transfuzională”.
Chiar dacă sângele creat în laborator nu va înlocui curând donarea voluntară, el ar putea deveni o plasă de siguranță pentru grupele rare. În scenarii de urgență — accidente majore, intervenții chirurgicale complexe sau tratamente pentru boli hematologice — accesul rapid la unități compatibile poate face diferența dintre viață și moarte.
Pe termen scurt, rețelele internaționale și băncile de sânge specializate încearcă să îmbunătățească trasabilitatea și disponibilitatea unităților rare, inclusiv a celor Rh null. De la mobilizarea comunităților de donatori rari până la standarde comune de stocare și transport, miza este ca fiecare picătură prețioasă să ajungă la timp acolo unde e nevoie.
În centrele de cercetare, ingineria celulară și producția controlată de eritrocite sunt privite ca instrumente complementare față de sistemul clasic de donare. Pentru pacienții cu nevoi complexe de transfuzie, perspectiva unor rezerve „făcute la comandă” rămâne un obiectiv urmărit cu interes, pe măsură ce știința rafinează procedurile și extinde capacitatea de producție.
Urmărește-ne și pe Google News
Rețele de socializare: Instagram, Facebook și Twitter
MENȚIUNE:
Informaţiile publicate de Vesteazilei.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ.
Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.