Există un tip de contribuție pe care statul a încasat-o ani la rând, apoi a lăsat-o să se piardă printre schimbări de lege, arhive incomplete și interpretări care nu mai au legătură cu viața reală. În centrul acestei povești sunt pensionarii care au cotizat înainte de 1990, în special cei care au muncit în agricultură în zonele necooperativizate, acolo unde munca a fost mereu la vedere, dar drepturile au rămas invizibile.
În timp ce România discută despre reforme, recalculări și „echitate”, o categorie întreagă de oameni ajunge să fie definită de un singur lucru: faptul că, după 1990, n-au mai fost tratați ca asigurați, deși au plătit contribuții în baza regulilor de atunci. Iar acum, pe masa Parlamentului, se mișcă un dosar care poate răsturna liniștea aparentă a sistemului.
O nedreptate veche, cu oameni reali în spate
Totul pornește din perioada 1977–1990, când, potrivit Legii nr. 5/1977, anumiți agricultori erau obligați să achite contribuții către stat. Nu era o alegere, nu era un „bonus”, ci o obligație legală, cu bani care plecau regulat din gospodării către un sistem care promitea, implicit, protecție.
După 1990, însă, schimbările legislative au creat o ruptură: contribuțiile plătite de acești oameni au ajuns să nu mai cântărească în același fel, iar mulți au rămas în afara mecanismului care, teoretic, ar fi trebuit să-i prindă la bătrânețe. Astăzi, vorbim despre mii de români, mulți trecuți de 75 de ani, care se lovesc de o realitate dură: nu au un sprijin financiar constant, deși anii de plată au existat.
Inițiatorii semnalează și un detaliu care apasă și mai tare: numeroși oameni nu se încadrează nici la ajutor social, pentru că dețin terenuri, iar alte forme de indemnizații sunt greu de accesat. Între timp, sănătatea nu mai permite munca, iar timpul nu mai are răbdare cu hârtiile.
Parcursul în Parlament și miza din spatele avizelor
Inițiativa legislativă despre care se discută a fost depusă în Senat la 27 noiembrie și urmărește să repare, printr-un set de reguli adaptate, acest gol rămas între două epoci. Scopul declarat este să corecteze un vid care a lăsat fără venituri o categorie de contribuabili obligați ai statului.
Drumul nu e simplu și nici liniar. Proiectul a primit aviz favorabil de la Consiliul Economic și Social, dar Consiliul Legislativ a emis un aviz negativ. În paralel, Consiliul Fiscal cere date suplimentare pentru a formula o poziție finală. Urmează analiza în comisiile de specialitate ale Senatului, iar votul final aparține Camerei Deputaților.
În spatele acestor pași procedurali, miza e una care se simte în fiecare sat: cum demonstrezi o contribuție veche, cum o traduci în drepturi actuale și cum eviți ca birocrația să înghită exact oamenii pe care pretinde că îi ajută. Tocmai de aceea, pe lângă reguli, se discută și despre proceduri mai simple pentru actele necesare.
Concret, proiectul propune ca perioada 1977–1992 să fie recunoscută ca stagiu de cotizare, să existe drept la pensie cu un stagiu minim de 10 ani și să fie simplificate procedurile administrative pentru obținerea documentelor, ceea ce ar însemna că agricultorii din zonele necooperativizate ar putea primi pensie de la stat.