În fiecare decembrie, aceeași întrebare revine — și nu din întâmplare: se mai dă sau nu „al 13-lea salariu” la finalul anului 2025? În birouri, pe grupuri interne și în discuții la cafea, subiectul capătă rapid greutate, pentru că atinge exact punctul sensibil al sezonului: banii care pot schimba felul în care intri în sărbători.
Doar că, înainte să te entuziasmezi, merită să ții minte un detaliu care face toată diferența: nu e un mecanism automat, nu e o plată care „vine oricum” și nici nu funcționează la fel peste tot. Pentru unii e o surpriză plăcută, pentru alții rămâne o promisiune vagă, rostită prea devreme și confirmată prea târziu.
De ce toată lumea îl caută în decembrie
„Al 13-lea salariu” este pomenit des, mai ales în mediul privat, însă nu este un drept garantat de lege. În practică, el funcționează ca un bonus de final de an, acordat pentru munca depusă, implicare, performanță sau loialitate — dar numai atunci când angajatorul decide că poate și vrea să o facă.
Aici apare și primul element care ține oamenii în tensiune până spre final de an: dacă nu există o obligație legală, atunci totul se mută în zona de decizie a firmei. Iar decizia nu se ia „după ureche”, ci în funcție de reguli interne și de realitatea din buget. Un cuvânt spus într-o ședință nu valorează cât o regulă scrisă.
Mai mult, același beneficiu poate apărea sub etichete diferite, tocmai pentru că nu există o formă unică: primă de Crăciun, bonus de final de an sau o compensație specială. Denumirea sună diferit, însă miza rămâne aceeași: o sumă în plus, într-un moment în care cheltuielile, inevitabil, cresc.
Cum se decide și cât poate însemna
În multe companii, discuția reală nu este „dăm sau nu dăm”, ci în ce condiții și în ce sumă. De cele mai multe ori, valoarea bonusului este apropiată de un salariu lunar pentru un program cu normă întreagă — însă poate varia considerabil de la o companie la alta, în funcție de politica internă și de rezultatele din acel an.
Diferențele se simt și între colegi, nu doar între firme: există situații în care bonusul ține cont de performanță, de perioada efectiv lucrată în cursul anului sau de alte criterii interne. Tocmai de aceea, acolo unde comunicarea e neclară, apare și senzația că suma „se decide din mers”, chiar dacă, în mod normal, ar trebui să existe un cadru stabilit.
În spatele ușilor închise, bugetul devine factorul decisiv. Când anul a mers bine, subiectul se deschide mai ușor; când apar prudența și calculele, bonusul poate fi amânat, redus sau înlocuit cu o altă formă de recompensă. Iar pentru angajați, asta înseamnă zile întregi de așteptare, speculații și întrebări fără răspuns clar.
Beneficiarii, la finalul anului 2025, sunt doar acei angajați ale căror companii aleg să acorde acest stimulent și îl au prevăzut în regulamentul intern sau în contractele colective de muncă, în limita bugetului disponibil — altfel spus, nu „toți salariații”, ci cei pentru care angajatorul a stabilit explicit că se plătește „al 13-lea salariu”, indiferent cum îl numește în acte.