În 2026, pensiile devin din nou un subiect care mută liniștea de pe o zi pe alta. Nu pentru că oamenii ar fi uitat de calcule, ci pentru că diferențele dintre țări se văd tot mai clar în buzunar. În timp ce în regiune se discută despre creșteri care să bată inflația, în România semnalul de alarmă vine dintr-o cifră rece: puterea de cumpărare a pensionarilor a scăzut recent cu 275 de lei, deși pensia medie a ajuns la 2.818 lei.
De aici începe tensiunea: nu doar dacă se schimbă ceva, ci cine prinde majorarea mai mare și cine rămâne cu varianta modestă. Iar în ecuație intră comparația inevitabilă cu vecinii, unde promisiunile sunt ambalate în proiecte, procente și praguri minime.
Ce pregătesc vecinii: Polonia și Bulgaria
În Polonia, pensia medie este în prezent de aproximativ 700 de euro (circa 3.500 de lei). Acolo se lucrează la un proiect de lege numit
„O pensie de retragere decentă”
— un titlu care spune, de fapt, că autoritățile vor să transforme indexarea într-un mecanism mai previzibil pentru oameni.
În centrul discuției se află președintele Karol Nawrocki, al cărui mesaj, așa cum a fost prezentat, merge pe o idee simplă: reguli de indexare schimbate astfel încât să existe o plasă de siguranță. Mai exact, se urmărește garantarea unei creșteri anuale de cel puțin 150 de zloți, echivalentul unei majorări medii de aproximativ 180 de lei.
Bulgaria, la rândul ei, intră în 2026 cu un scenariu de creștere care poate urca până la 9% nominal, într-un ritm care — potrivit informațiilor prezentate — ar depăși rata inflației prognozate. Iar când două țări din apropiere discută despre majorări „peste inflație”, inevitabil apare întrebarea: România unde se așază pe harta asta?
De ce în România întrebarea nu e „dacă”, ci „cât”
În România, cifrele fac zgomot tocmai pentru că se contrazic la prima vedere: pe de o parte, pensia medie a ajuns la 2.818 lei; pe de altă parte, aceeași perioadă a venit cu un minus de 275 de lei la capitolul putere de cumpărare. Pentru mulți pensionari, diferența asta nu e o statistică, ci lista de cumpărături.
Aici apare miza anului 2026: se conturează două trepte posibile de majorare, două direcții care pot schimba semnificativ percepția despre „indexare”. Nu e doar un procent pe hârtie — e diferența dintre o creștere care abia acoperă scumpirile și una care lasă loc de respirație.
De aceea, discuția se rupe în două, aproape inevitabil. Unii privesc spre varianta mai prudentă, care ar păstra un ritm mai temperat al creșterii. Alții urmăresc varianta mai generoasă, cea care ar duce la un salt vizibil pentru un număr mare de oameni. Și, pentru că tensiunea e reală, numele lui Karol Nawrocki revine ca reper în conversațiile despre „garanții” și praguri minime — chiar dacă România are propriul drum și propriile reguli.
Diferența dintre +5% și +9% în 2026 ține de scenariul de indexare aplicat: în varianta mai temperată, majorarea ar fi de +5%, iar în scenariul mai amplu, creșterea ar urca la +9%, în timp ce Polonia și Bulgaria sunt prezentate cu majorări nominale care pot ajunge până la 9% și, în cazul Poloniei, cu un prag minim propus de 150 de zloți (circa 180 de lei) anual.