După luni întregi de negocieri și calcule făcute la sânge în interiorul Coaliției, în culisele administrației publice s-a conturat un pachet de măsuri care lovește direct în zona unde, ani la rând, s-au adunat cele mai multe nemulțumiri și cele mai multe întrebări. Oficial, mesajul este despre eficiență. Neoficial, miza e simplă: cine rămâne pe schema veche și cine intră, forțat, într-un nou regim de austeritate.
Din primele discuții, semnalul a fost clar: nu se umblă la salariile de bază, dar se schimbă felul în care statul își permite să plătească “în plus”. Iar când “în plus” devine ținta, presiunea se mută rapid pe fiecare instituție, pe fiecare șef de direcție și pe fiecare post care trebuie justificat, la cifre, nu la impresii.
Reduceri de cheltuieli și posibile concedieri în administrația publică
În administrația centrală, ținta este o diminuare de 10% a costurilor. Nu se vorbește despre o singură tăietură, ci despre o serie de decizii care pot schimba ritmul din instituții: de la eliminarea unor cheltuieli considerate “neesențiale”, până la reorganizări care pot lăsa posturi fără acoperire.
În acest context, numele lui Ilie Bolojan apare tot mai des în discuțiile despre “aparatul de stat” și despre felul în care se justifică un post plătit din bani publici. Iar în declarații, tonul a fost tăios, cu accent pe responsabilitatea fiecărui angajat și pe diferența dintre muncă reală și “stat în spatele altora”.
„Acolo unde se dovedește că avem personal în plus, acolo unde se dovedește că avem oameni care nu performează, care sunt duși în spate de alții aceste posturi nu mai merită să fie finanțate din bugetul de stat, ele trebuie desființate, acesta este adevărul”
Semnalul din această frază e mai puternic decât pare: dacă se constată că sunt oameni “în plus”, nu mai vorbim doar de reduceri la nivel de cheltuieli, ci de o posibilă reașezare a organigramelor. Pentru unii, asta înseamnă doar reguli mai stricte. Pentru alții, poate însemna o ușă care se închide.
La nivel local, primarii sunt puși în fața a două opțiuni pentru anul 2026: fie desființează 10% din posturile ocupate, fie reduc cu 10% cheltuielile de personal. Diferența e importantă: prima variantă taie direct din numărul de oameni, a doua comprimă bugetul și obligă administrațiile să găsească rapid “locuri” de unde să scadă bani.
„Consider că impozitele cetățenilor trebuie să plece în investiții și nu în salariile unor oameni care nu își justifică posturile, indiferent că e vorba de o Primărie mare sau una mică. Acolo unde pot fi reduse cheltuielile, de personal sau nu peste tot trebuie făcut acest lucru”
Parlamentarii și partidele politice, afectați de măsurile de austeritate
Planul nu se oprește la funcționari și la instituții. În 2026, un semnal de “strângere a curelei” este transmis și spre zona demnitarilor: se discută despre scăderi aplicate unor sume care, până acum, au fost privite ca un standard greu de atins pentru restul bugetului public.
Concret, se are în vedere reducerea cu 10% a sumei forfetare încasate de senatori și deputați pentru cabinetele parlamentare. În prezent, acest nivel este descris ca fiind în jur de 7.000 de euro pe lună, adică peste 80.000 de euro pe an; după ajustare, ar coborî la aproximativ 6.300 de euro lunar, cu o pierdere de peste 8.000 de euro anual pentru fiecare parlamentar.
În paralel, schimbarea care va fi simțită imediat în instituții nu ține de “salariul de bază”, ci de partea de venit care, pentru mulți angajați, făcea diferența dintre un fluturaș suportabil și unul care doar “acoperă strictul”. Iar în 2026, bugetarii nu vor mai primi sporuri și prime/bonusuri, ceea ce va însemna venituri lunare mai mici, în timp ce ținta de reducere cu 10% a costurilor rămâne fixată atât la centru, cât și la nivel local.