Senatul României a votat în favoarea unui proiect de lege prin care statul își asumă plata integrală a unei datorii vechi de peste trei decenii către Statele Unite ale Americii. Inițiativa a trecut cu 103 voturi „pentru”, un vot „împotrivă” și șase abțineri, având ca obiect stingerea obligațiilor rezultate dintr-un credit acordat României la începutul anilor ’90 pentru sprijinirea industriei textile.
Împrumutul a fost obținut prin Departamentul Agriculturii al SUA și Commodity Credit Corporation (CCC), iar banii au finanțat achiziția de materii prime într-o perioadă de tranziție economică dificilă. Măsura legislativă are ca scop respectarea angajamentelor internaționale și evitarea penalităților suplimentare, menținând totodată relațiile comerciale și diplomatice româno-americane.
Ce a decis Senatul și care este originea datoriei
Creditul a fost contractat în 1992, pe o durată de 30 de ani, pentru a alimenta lanțurile de aprovizionare ale industriei textile. Operațiunile au fost derulate, la acel moment, prin cinci operatori economici selectați de stat. În timp, o parte dintre aceștia au intrat în faliment sau au fost radiați, ceea ce a blocat recuperarea creanțelor la nivelul companiilor implicate.
În categoria societăților rămase cu obligații și ulterior radiate se regăsesc SC Textilcotton SA, SC Impex Overseas Corp SRL și SC Tuvic Impex SRL. Ca urmare, povara financiară a fost transferată la nivel guvernamental, iar prin proiectul votat acum, statul român își asumă în mod explicit plata sumelor restante.
Executivul argumentează că o soluționare rapidă este esențială pentru a limita dobânzile și penalitățile aferente, dar și pentru a proteja credibilitatea României pe piețele externe, în special în relația cu instituțiile americane care au facilitat creditarea prin Public Law 480/1992.
Cât plătește România și din ce surse
Actul normativ stabilește o obligație de plată în cuantum de 6.793.115,54 dolari, sumă care reflectă situația la data de 30 iunie 2025. La aceasta se vor adăuga penalitățile acumulate până la achitarea completă, precum și costurile transferurilor bancare necesare finalizării operațiunii.
Resursele financiare vor fi acoperite din bugetul Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, cu alocare pentru anul 2026. Mecanismul de plată vizează închiderea tuturor obligațiilor rămase din vechiul aranjament de credit, astfel încât România să nu mai înregistreze datorii față de partenerii americani în acest dosar.
Din punct de vedere procedural, Senatul a fost prima Cameră sesizată. Camera Deputaților este forul care va avea ultimul cuvânt asupra proiectului, după care, în cazul unui vot favorabil, legea va fi trimisă spre promulgare.
Contextul politic a fost marcat, la finalul anului trecut, de un mesaj public privind oportunitatea stingerii datoriei. În decembrie 2025, la acea vreme ministru al Economiei, Radu Miruță spunea:
„un pas necesar pentru credibilitatea României ca partener economic internațional.”
În plan economic, oficializarea plății ar pune capăt unei situații moștenite din anii de tranziție, când finanțările externe pentru industrii strategice – precum textilele – au fost folosite pentru a menține producția și locurile de muncă. Ulterior, transformările din industrie și dispariția unor companii au făcut imposibilă recuperarea creanțelor pe lanțul comercial, împingând responsabilitatea către stat.
Prin mandatul acordat de Parlament, România transmite că optează pentru onorarea integrală a obligațiilor contractate în numele său, chiar și atunci când debitorii intermediari nu mai există. În plan relațional, semnalul este unul de stabilitate și predictibilitate pentru partenerii instituționali din SUA, care au susținut programe de creditare destinate alimentării economiei românești în perioada post-1990.
Rămâne ca Deputații să fixeze parametrii finali și calendarul de plată, luând în calcul evoluția penalităților până la momentul achitării efective și detaliile tehnice privind efectuarea transferurilor bancare. Până atunci, votul din Senat marchează un pas administrativ important în închiderea unei datorii considerate istorică de autorități.