În ultimele ore, numele Sofiei Vicoveanca a circulat cu o intensitate neobișnuită, iar reacțiile au venit în valuri: oameni care au crescut cu cântecele ei, colegi de breaslă, admiratori care știu pe dinafară doinele și baladele din Bucovina. Când o voce atât de recognoscibilă dispare brusc din ritmul obișnuit al aparițiilor, se instalează acea liniște care spune mai mult decât o mie de cuvinte.
Dincolo de scenă, Sofia Vicoveanca a fost mereu asociată cu statornicia: același port, aceeași privire dreaptă, aceeași rigoare care pare că nu se clintește indiferent de vreme. Tocmai de aceea, orice semn că ceva nu e în regulă se simte ca o fisură într-un reper. Iar acum, tensiunea vine dintr-un singur detaliu: artista este în grija medicilor, sub supraveghere, într-un moment în care fiecare informație contează.
Un nume uriaș, o îngrijorare pe măsură
În jurul Sofiei Vicoveanca s-a strâns, ani la rând, o formă rară de respect: nu doar pentru voce, ci pentru felul în care a dus tradiția fără să o transforme în decor. A cântat ca și cum ar fi apărat un adevăr, iar publicul a simțit asta. Când o astfel de artistă trece printr-o perioadă sensibilă, emoția nu mai rămâne în sală; se mută în casele oamenilor.
Se vorbește despre ore decisive, despre atenție medicală constantă și despre faptul că totul a necesitat reacție rapidă. În astfel de momente, detaliile se cer cântărite, iar interpretările grăbite nu ajută. Cert este că situația a devenit suficient de serioasă încât să declanșeze un val de mesaje de susținere și un interes uriaș pentru evoluția stării ei.
În mod paradoxal, tocmai discreția care a însoțit-o mereu pe Sofia Vicoveanca face ca îngrijorarea să crească. Artista nu și-a trăit viața în jurul scandalurilor, ci în jurul muncii. Iar când cineva obișnuit să urce pe scenă cu demnitate ajunge să aibă nevoie de liniște și îngrijire, publicul simte că trebuie să aștepte cu răbdare—dar nu poate să nu se întrebe ce s-a întâmplat, de fapt.
Cariera care a ținut piept timpului
Sofia Vicoveanca a împlinit 84 de ani în luna septembrie și are în spate peste 65 de ani de carieră. Sunt cifre care, în cazul ei, nu sună a statistică, ci a rezistență. De-a lungul deceniilor, vocea ei a rămas inconfundabilă, iar Bucovina a fost, prin ea, mai mult decât un loc pe hartă: a fost o stare.
Născută la 23 septembrie 1941, în comuna Toporăuți, în apropiere de Cernăuți, artista a purtat cu ea amprenta unor începuturi complicate. A urmat refugierea, apoi anii care au cerut adaptare și putere, într-un ritm care, pentru mulți, ar fi frânt orice încredere. La ea, experiențele au devenit substanță artistică: se aud în doine, în baladă, în felul în care apasă un cuvânt până când îl face să doară.
Numele de scenă nu a fost ales la întâmplare. „Vicoveanca” e legătura directă cu Vicovu de Sus, locul care i-a rămas reper și rădăcină. A cules folclor, a dus mai departe cântece de joc, doine, balade și cântece de leagăn, în țară și peste hotare, fără să le „înfrumusețeze” artificial. Publicul a primit autenticitate, iar asta a consolidat o relație care nu se uzează ușor.
Dincolo de muzică, Sofia Vicoveanca a intrat și în filmul românesc și a publicat volume de versuri, ca și cum aceeași poveste ar fi avut nevoie de mai multe forme ca să încapă întreagă. În fiecare apariție, a rămas fidelă esenței: omul, satul, dorul, demnitatea.
Informațiile apărute în spațiul public indică faptul că Sofia Vicoveanca ar fi suferit un preinfarct și a fost internată de urgență la Spitalul Județean Suceava, unde medicii îi monitorizează atent starea, în timp ce mesajele de susținere continuă să se adune din toate colțurile țării.