Faptul că ești copilul persoanei decedate nu îți asigură automat moștenirea. Codul civil include situații în care un descendent poate fi înlăturat complet sau poate ajunge, în practică, să primească nimic din patrimoniu. Reguli puțin cunoscute, termene ferme și alegeri grăbite pot schimba radical rezultatul succesiunii.
Când poți fi scos complet din moștenire
Nedemnitatea succesorală este sancțiunea extremă. Dacă moștenitorul comite fapte grave împotriva defunctului – precum infracțiuni intenționate sau acțiuni menite să împiedice exprimarea ultimei voințe – instanța îl poate declara nedemn. Efectul este drastic: persoana este tratată ca și cum nu ar fi moștenitor, fără drept la nicio cotă din avere.
Renunțarea la moștenire produce efecte definitive. Cel care renunță este considerat străin de succesiune, iar – aspect adesea ignorat – descendenții renunțătorului nu intră prin reprezentare. Cu alte cuvinte, întregul „fir” familial al renunțătorului poate rămâne în afara moștenirii.
Neexercitarea opțiunii succesorale în termenul legal (de regulă, un an de la deschiderea moștenirii) poate echivala cu pierderea dreptului de a mai accepta. În timp ce alți co-moștenitori decid la timp, amânarea te poate bloca definitiv, indiferent de legăturile de rudenie.
Chiar dacă vrei să eviți datoriile și renunți, creditorii tăi pot ataca renunțarea pentru a-și recupera creanțele. Practic, poți fi „readus” în succesiune în folosul lor, fără să-ți rămână efectiv bunuri după plata obligațiilor.
Situații în care rămâi cu zero, deși nu ești exclus
Acceptarea pură și simplă a unei moșteniri împovărate de datorii te face să răspunzi cu propriul tău patrimoniu. Dacă pasivul depășește activul, după plata creditorilor nu mai rămâne nimic de împărțit. Pentru a limita riscul, merită analizată acceptarea sub beneficiu de inventar, care plafonează răspunderea la valoarea bunurilor moștenite.
Donațiile primite în timpul vieții de la defunct se raportează la partaj. Dacă ai beneficiat anterior de sume sau bunuri consistente, acestea se impută cotei tale; astfel, la împărțirea efectivă poți să nu mai primești nimic în plus. Nu pierzi calitatea de moștenitor, dar valoarea deja primită îți poate consuma întreaga cotă.
Actele făcute de defunct înainte de deces – vânzări reale, contracte de întreținere, uzufructe rezervate – pot scoate bunuri din masa succesorală. Chiar ca descendent rezervatar, dacă patrimoniul a fost înstrăinat prin acte valabile cu titlu oneros, masa rămasă poate fi atât de redusă încât, în concret, să nu ai ce culege.
Testamentul poate direcționa bunurile către alte persoane și îți poate diminua cota. Deși rezerva succesorală protejează o parte minimă pentru descendenți, dacă bunurile disponibile sunt puține sau deja grevate de datorii, partea care ți se cuvine poate fi nulă în termeni practici. Când liberalitățile depășesc limita permisă, se poate cere reducțiunea, însă rezultatul depinde de masa efectivă rămasă.
Inventarierea corectă a activelor și datoriilor este esențială: conturi, imobile, autovehicule, polițe, împrumuturi, garanții. O evidență clară te ajută să alegi între acceptare simplă și beneficiu de inventar și să identifici raportările de făcut pentru donațiile primite.
Pentru a evita surprizele, verifică încă de la început existența unui testament, actele de dispoziție încheiate de defunct și eventualele ipoteci sau popriri. Apoi estimează rapid dacă moștenirea este pe plus sau pe minus și notează data deschiderii moștenirii, pentru a nu rata termenul de opțiune. În practică, scenariile frecvente sunt moștenirile cu credite ipotecare, donații imobiliare făcute unor frați în anii anteriori sau bunuri vândute sub uzufruct rezervat – toate pot conduce, chiar pentru copilul defunctului, la situația în care nu rămâne nimic de încasat.