Echipa *Visuri la cheie* a revenit, după șase ani, în casa lui Traian Popa, tată singur a trei copii, omul care la finalul lucrărilor a îngenuncheat și a sărutat pământul în semn de recunoștință. Reîntâlnirea a fost încărcată de emoție, dar și de un mic șoc: locuința a rămas aproape neschimbată față de ziua predării.
Revedere după șase ani: o casă neschimbată și copii crescuți
În vizita lor, membrii echipei au regăsit familia Popa cu cei trei copii deja adolescenți, iar casa – păstrată cu grijă, așa cum fusese gândită inițial. S-au făcut doar câteva adaptări minore, menite să răspundă nevoilor de depozitare ale băieților care au crescut între timp.
Șocul a venit când am intrat. Nimic nu era schimbat. Erau 2-3 sertare adăugate în camerele băieților, pentru că ne-au spus că aveau nevoie de mai mult spațiu de depozitare și informația asta o să ne ajute cu familia de astăzi, pentru că o să știm exact ce să facem în camerele copiilor. Sunt foarte multe similitudini.
Designerul de interior Cristina Joia a subliniat că această continuitate îi ajută să înțeleagă ce funcționează pe termen lung. Faptul că s-au adăugat doar câteva sertare confirmă utilitatea soluțiilor propuse inițial și oferă indicii pentru proiectul la care lucrează acum, unul al unei familii cu o poveste asemănătoare.
Reîntâlnirea le-a permis să observe nu doar cum au crescut copiii, ci și cum a rămas neschimbată identitatea locului – semn că spațiul creat și-a atins scopul: o casă funcțională, demnă de păstrat, care răspunde în continuare rutinei zilnice a familiei.
„Fluturii” care leagă două povești
O surpriză aparte a fost în camera Mariei, unde un detaliu decorativ a rezistat timpului: fluturașii aplicați pe perete. Pentru adolescentă, aceștia au rămas un simbol cu semnificație personală, iar pentru echipă – dovada că un accent vizual poate traversa anii fără să-și piardă relevanța.
„Cristina Joia: În tot acest timp, ai stat cu fluturașii.”
„Maria: Da, mă veghează de fiecare dată.”
În plus, Cristina Joia a dezvăluit că a păstrat fluturași identici, rămași din proiectul de acum șase ani, cu gândul că vor ajunge cândva în camera unei alte fetițe care să-i prețuiască.
„Cristina Joia: S-a mai întâmplat ceva incredibil. Atunci când am făcut fluturii în camera Mariei, din exces de zel, că așa sunt eu, am făcut foarte mulți, am comandat mulți și mi-au mai rămas câțiva și nu îmi venea să îi arunc. Eu am păstrat timp de 6 ani de zile acești fluturi, neștiind exact unde o să îi pun. M-am tot gândit că o să găsesc o fetiță la „Visuri”care o să îi aprecieze în camera ei și o să vină momentul, așa că i-am ținut timp de 6 ani. A venit momentul.
Fluturii care au fost în camera Mariei mari se vor regăsi în camera Mariei mici și poate și Maria mare o va veghea de la distanță pe Maria mică.”
Acest detaliu – „fluturii” – creează o punte între două generații și două proiecte: unul finalizat, altul abia început. Pentru echipă, este o confirmare că designul cu sens, atent la povestea fiecărui copil, rămâne relevant când viața înaintează.
Întâlnirea cu Traian Popa și copiii săi a fost prilejul perfect de a verifica în teren cum au funcționat soluțiile propuse: de la organizarea spațiilor până la micile adaosuri – acele 2-3 sertare – care arată cum se adaptează o locuință vie. Iar recurența unor nevoi similare la familia pe care o ajută acum echipa oferă deja direcții clare pentru camerele copiilor.
Pentru membrii *Visuri la cheie*, vizita nu a fost doar o revedere, ci și o sursă de inspirație pentru noul proiect, în care vor folosi ceea ce au învățat din casa Popa – inclusiv lecția simplă că uneori, cele mai bune idei sunt cele care rezistă exact așa cum au fost gândite de la început.
Urmărește-ne și pe Google News
Rețele de socializare: Instagram, Facebook și Twitter
MENȚIUNE:
Informaţiile publicate de Vesteazilei.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ.
Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.