O noapte aparent obișnuită s-a transformat, în câteva minute, într-o cursă contra-cronometru pentru Sofia Vicoveanca. În intervalul în care majoritatea oamenilor dorm, în jurul orei 04:00, artista ar fi avut nevoie de intervenție medicală rapidă, iar liniștea s-a rupt brusc în sunet de sirene.
Potrivit informațiilor apărute în spațiul public, interpreta de muzică populară a fost preluată de o ambulanță și transportată de urgență la Spitalul Județean Suceava. Pentru cei care o urmăresc de zeci de ani, vestea a venit ca o lovitură: un nume asociat cu scenă, energie și tradiție, pus brusc în fața unui episod care nu mai ține de aplauze, ci de secunde.
În spital, medicii au decis internarea imediată. Dincolo de emoția firească, mesajele care au început să circule ulterior au adus o singură certitudine: echipa medicală a intervenit prompt, iar starea artistei a fost ținută sub control.
Noaptea care a schimbat ritmul
Detaliile despre primele momente rămân, inevitabil, puține și fragmentate, însă firul evenimentelor descrie o intervenție de urgență: preluare rapidă, transport la spital, evaluare și decizie de internare. În astfel de situații, fiecare pas este făcut cu o singură miză — ca organismul să nu cedeze înainte ca tratamentul să-și facă efectul.
Veștile ulterioare, venite pe filiera medicală, au fost încurajatoare: cadrele sanitare ar fi reușit să o stabilizeze, iar evoluția ei a fost descrisă ca fiind una sub control. Totuși, medicii ar fi recomandat ca artista să rămână internată, pentru monitorizare și refacere, semn că episodul nu este unul care poate fi „șters” într-o singură zi.
Numele Sofia Vicoveanca a început să fie rostit, din nou, cu grijă — nu în anunțuri de spectacole, ci în întrebări scurte: „Cum e?”, „Știe cineva ceva sigur?”. Iar răspunsurile au venit treptat, fără detalii inutile, dar cu un fir de speranță.
Umbra unei pierderi care nu s-a stins
În jurul artistei, viața personală a rămas mereu discretă, însă o durere veche a fost, de-a lungul anilor, spusă chiar de ea: moartea soțului său, Victor Micu, în 2003. A fost un prag care i-a redesenat lumea, iar apropierea de scenă a părut, adesea, un mod de a ține echilibrul.
Într-o confesiune citată frecvent, Sofia Vicoveanca a vorbit direct despre motivul pentru care nu și-a refăcut viața, deși ar fi avut ocazii. Cuvintele ei rămân, și azi, greu de citit fără un nod în gât:
„Merg foarte des la cimitir și plâng, îi mai povestesc ce am mai făcut, îi pun flori, lumânări, îi îngrijesc mormântul. Într-o zi voi merge și eu, acolo, la el, când o vrea Dumnezeu. A fost un soț tare bun.
Când veneam de la spectacole și eram obosită, lăsa totul deoparte și mă asculta, ne sfătuiam mult. Când eram tristă, îmi puneam capul pe umărul lui și îmi vărsam tot oful.
Au fost cereri, dar nu cred că aș mai fi găsit pe cineva să mă înțeleagă cum a fost soțul meu și nu aș fi putut renunța la cântec”
Diagnosticul pus de medici a fost infarct miocardic, iar artista a rămas internată, cu o stare descrisă ca stabilă și cu nevoie clară de refacere.