De la 1 ianuarie 2026, românii ar urma să achite o nouă formă de impozitare pentru automobile. Măsura este prezentată drept un instrument pentru limitarea poluării și pentru alinierea la practicile europene, cu impact direct asupra tuturor deținătorilor de vehicule. Articolul de mai jos sintetizează, într-o formă clară, elementele anunțate public și scenariile posibile în funcție de cum va fi configurat mecanismul fiscal.
Ce se anunță pentru 1 ianuarie 2026
Noul impozit auto vizează proprietarii de mașini înmatriculate în România și ar putea fi structurat astfel încât să stimuleze înnoirea parcului auto. În centrul discuției se află criterii utilizate frecvent în Uniunea Europeană: emisii de CO2, norma de poluare (Euro), tipul motorizării și vechimea mașinii. În funcție de varianta legislativă finală, plata poate fi concepută ca taxă anuală aferentă deținerii unui autovehicul sau ca un impozit diferențiat pe categorii de emisii.
Modelul urmărit are un pronunțat caracter de mediu: mașinile mai vechi și mai poluante ar putea suporta sume mai mari, în timp ce vehiculele cu tehnologii curate ar avea avantaje. În multe state europene, vehiculele electrice sau hibridele au tratament preferențial, iar criteriile de calcul se bazează pe date obiective din cartea tehnică: valoarea CO2 (g/km), masa sau cilindreea. O abordare similară ar reduce presiunea pe bugetele șoferilor care folosesc mașini eficiente și ar accelera tranziția către tehnologii mai „verzi”.
Pe partea administrativă, autoritățile ar putea miza pe plăți online și pe interconectarea bazelor de date (Direcția de Permise, RAR, ANAF), astfel încât impozitul să fie evidențiat transparent în contul fiecărui contribuabil. De regulă, asemenea sisteme se actualizează anual, odată cu reevaluarea indicatorilor de emisii sau cu schimbările de proprietate.
Cum ar putea arăta impozitul și ce impact are
Indiferent de formula exactă, logica unui impozit auto „verde” este aceeași: cei care poluează mai mult plătesc mai mult. Asta înseamnă că diferențele dintre un motor vechi, mare, fără filtru de particule, și o motorizare modernă, cu emisii reduse, ar deveni vizibile și în cuantumul datorat. În practică, se pot întâlni grile pe praguri de CO2 (ex. 0–95 g/km, 96–120 g/km, 121–150 g/km ș.a.m.d.) sau corecții după norma Euro. Un astfel de design fiscal, dacă e făcut corect, oferă semnalul economic pentru înlocuirea mașinilor foarte poluante.
Ce ar trebui să aibă în vedere șoferii până la 1 ianuarie 2026:
– Documentele tehnice: verificați în cartea mașinii valorile de CO2, norma Euro și masa – acestea sunt, de regulă, indicatorii utilizați la calcul.
– Bugetarea: includeți în cheltuielile anuale o rezervă pentru impozitul auto; este mai prudent să planificați din timp, mai ales pentru vehicule mai vechi.
– Scenariul de schimbare a mașinii: dacă oricum luați în calcul înlocuirea, merită comparate costurile totale de deținere, nu doar prețul de achiziție. O motorizare eficientă poate echilibra pe termen lung impozitele, consumul și întreținerea.
– Informarea din surse oficiale: urmăriți calendarul actelor normative și eventualele ghiduri de calcul publicate pentru contribuabili.
Este de așteptat ca autoritățile să prevadă o perioadă de acomodare, cu exemple de calcul și simulatoare, astfel încât fiecare proprietar să își poată estima ușor suma datorată. Totodată, pot apărea atât stimulente (pentru mașini nepoluante), cât și măsuri corective ori sancțiuni pentru neplată – de la penalități până la restricții administrative. Pentru o experiență cât mai simplă, procesul de plată ar putea fi integrat cu sistemele electronice existente pentru taxe și impozite locale.
Pe scurt, direcția este clară: corelarea fiscalității auto cu impactul asupra mediului, un trend deja consacrat la nivel european. Pe plan practic, șoferii pot câștiga timp dacă își actualizează datele vehiculului, își evaluează costurile de utilizare și urmăresc anunțurile oficiale pe măsură ce se apropie 1 ianuarie 2026.