Au fost 17 ani în care un nume a rămas agățat între speranță și tăcere. Un dosar care, pe hârtie, părea închis, dar care în realitate a continuat să ardă mocnit în amintirile celor rămași acasă. Iar când semnele au apărut, nu au venit dintr-o confesiune, nici dintr-un telefon, ci dintr-un colț de munte în care puțini se aventurează.
În Parcul Național Pirin, în Bulgaria, rutina unor patrule s-a transformat într-o scenă greu de uitat: urme de trai, improvizații, o prezență care nu părea să vrea să fie văzută. Nu era o tabără turistică și nici un rătăcit obișnuit. Totul indica o izolare construită cu încăpățânare, zi după zi, departe de poteci, de lume și de întrebări.
O descoperire care a schimbat tonul unei anchete vechi
Paznicii parcului au fost cei care au ajuns primii aproape. Însă apropierea nu a fost simplă: bărbatul a reacționat agresiv, iar situația a escaladat suficient cât să fie chemată poliția. Potrivit declarațiilor făcute de Rosen Banenski, directorul Parcului Național Pirin, intervenția autorităților a devenit necesară tocmai pentru că omul din pădure nu părea dispus să negocieze nimic — nici prezența, nici trecutul.
Verificările au adus un detaliu care a întunecat și mai tare povestea: nu avea acte asupra lui. Niciun portofel, niciun document, nimic care să-l lege oficial de un loc sau de o identitate. Totuși, pe măsură ce informațiile s-au strâns, numele Boyan Ivanov a început să apară tot mai des în discuții, ca o piesă lipsă care, dintr-odată, se potrivește într-un puzzle uitat.
În satul Novo Selo, amintirea lui Boyan Ivanov nu era una exotică, ci dureros de domestică: un om despre care se spunea că era muncitor și inteligent, dar pe care viața l-a împins într-un colț din ce în ce mai strâmt. În timp ce alții îl căutau pe hartă, el părea să-și fi construit altă geografie, una în care distanța era singura formă de protecție.
Datorii, presiune și un plan care a început cu mult înainte
Din informațiile apărute ulterior, dispariția nu ar fi fost un accident și nici o rătăcire. Se vorbește despre datorii mari, despre recuperatori și despre o presiune care ar fi crescut până la pragul în care fiecare zi devenea o amenințare. În această lumină, numele Boyan Ivanov nu mai era doar al unui dispărut, ci al cuiva care, la un moment dat, ar fi decis că singura ieșire era să nu mai fie de găsit.
„Bunica Todorka locuiește în Novo Selo de 20 de ani. A venit aici doar cu el. Cele două surori ale lui trăiesc în Ruse. Știu de la mama lui că niște oameni cărora le datora bani îl urmăreau. I-au distrus mașina ca să-l sperie. La scurt timp după aceea a dispărut. Probabil acesta a fost scopul lui, să oprească hărțuirea lor prin faptul că a dispărut.
Fosta primăriță, Mariela Yordanova, a descris partea care nu se vede în știri: căutări, hârtii, drumuri, speranțe repetate până la epuizare. A vorbit și despre Todorka, mama care a continuat ani la rând să caute un semn, iar în paralel să suporte greutatea unui adevăr care părea deja decis de instanțe și de timp.
În munți, într-un cort improvizat, departe de trasee și de oameni, a fost identificat Boyan Ivanov, dispărut din 2008 și declarat legal fără viață, iar motivul pentru care a ales să trăiască singur a fost legat de datorii și de încercarea de a-și feri familia de cei care îl urmăreau.