Carburantul a devenit pentru mulți șoferi cea mai apăsătoare cheltuială legată de mobilitate, iar pentru tot mai multe familii din țară mașina personală se transformă într-o povară financiară. Prețurile de la pompă au urcat din nou, iar presiunea asupra bugetelor este vizibilă de la o lună la alta.
Un conducător auto tipic ajunge să plătească într-un an în jur de 10.000 de lei pentru benzină sau motorină, sumă ce echivalează cu aproape două salarii medii pe economie. Pentru unii, această notă de plată anulează orice spațiu de economii și mută transportul individual din zona necesității în cea a unui confort greu de susținut.
Cât costă, de fapt, să alimentezi
România se află în jumătatea superioară a clasamentului european la capitolul prețuri pentru carburanți: doar zece state din Uniunea Europeană afișează tarife mai ridicate la pompă. În schimb, alimentarea rămâne mai prietenoasă cu portofelul în țări precum Suedia, Luxemburg sau Austria. Diferențele se simt acut la drum lung, unde costul fiecărui plin poate reseta rapid bugetul unei luni.
În multe gospodării, mașina este folosită zilnic pentru navetă, dusul copiilor la școală sau aprovizionare. Pentru acest ritm, câte două-trei plinuri pe lună nu sunt o excepție, iar doar combustibilul poate însemna aproximativ 1.000 de lei lunar. La final de an, nota totală confirmă impresia generală: menținerea unui autoturism a devenit un efort financiar constant, chiar și atunci când vehiculul nu este nou sau de clasă mare.
Taxe și accize: cât din prețul litrului
O parte importantă din ceea ce plătește șoferul nu ține strict de produsul în sine. În prețul de la pompă cântăresc mult accizele și alte taxe. Eliminarea acestor componente fiscale ar tăia aproape la jumătate costul final, ceea ce ar lăsa carburantul la circa 3,8 lei/litru – o diferență care ar schimba radical modul în care este percepută deplasarea cu mașina.
Chiar și așa, șoferii nu pot amâna la nesfârșit alimentarea. Mulți își ajustează stilul de condus, combină drumurile și caută stații cu prețuri mai mici, încercând să recupereze fiecare leu. Alții renunță la deplasări ocazionale, preferând alternativele mai ieftine atunci când există. Totuși, pentru cei care depind de mașină pentru a ajunge la muncă, marja de manevră rămâne redusă.
Concluzia de etapă este simplă: când costul cu carburantul se ridică la nivelul a aproape două salarii pe an, întreținerea unui autoturism devine, pentru tot mai mulți, un lux dificil de dus. În orașe și la periferie, ritmul zilnic al navetei ține cererea de combustibil sus, iar șoferii navighează de la un plin la altul cu ochii pe prețuri și pe propriul buget.