Vestul țării a intrat, peste noapte, într-o tăcere ascuțită: aceea pe care o lasă un ger care nu iartă. Dimineața, oamenii au ieșit pe străzi cu pași mici, cu respirația tăiată în aer și cu instinctul de a se grăbi fără să știe exact de ce — pentru că frigul te face să te miști, nu să gândești.
În mod neașteptat, senzația de iarnă grea nu s-a instalat pe creste sau în stațiuni, ci în zone în care, de obicei, îți permiți să spui că „la câmpie e mai blând”. Numai că, de data asta, comparația a devenit incomodă: în vest, frigul a ajuns să fie mai dur decât în locuri cu reputație de iarnă grea, precum Brașov, Predeal sau Sinaia.
Datele oficiale au început să circule rapid, iar localnicii au făcut ce fac mereu când se schimbă regulile: au verificat termometrele din curți, au ascultat prognoza și au încercat să ghicească dacă „mai ține mult” sau e doar un vârf scurt. Pe fundal, Administrația Națională de Meteorologie a confirmat valorile care au ridicat sprâncene.
Temperaturi neobișnuite în vest: când câmpia întrece muntele
În județele din vest, noaptea a coborât cu o precizie rece, iar dimineața a adus acel tip de șoc pe care îl simți când pui mâna pe metal: instant, fără negocieri. În mai multe puncte, minimele au trecut adânc în zona valorilor „de iarnă adevărată”, iar diferențele dintre localități au arătat cât de capricios poate fi același val de aer rece.
Interesant este contrastul cu zonele consacrate pentru frig. Miercurea Ciuc, oraș numit adesea
„polul frigului”
, a ajuns să pară, în comparație, aproape blând. Tocmai această răsturnare a așteptărilor a făcut ca informațiile să fie urmărite cu atenție: când vestul dă tonul gerului, e clar că se întâmplă ceva peste normal.
În orașe, oamenii au vorbit mai puțin și au gesticulat mai mult: mâini în buzunare, umeri ridicați, fulare trase până sub ochi. În cartiere, pe lângă geamuri, se vedeau urme de condens și o grijă comună — încălzirea să facă față. Iar când frigul nu e doar un număr, ci o senzație care te apasă, fiecare kilometru până la serviciu pare mai lung.
Condiții dificile pentru locuitori: frig resimțit și orașe sub alb
În Timișoara, atmosfera a fost dublată de un detaliu care schimbă tot: nu doar temperatura contează, ci și cum o simți. Vântul și umezeala pot transforma o valoare deja mică într-un prag la care corpul reacționează imediat, cu înțepenire și disconfort. În astfel de dimineți, îți dai seama cât de repede poate deveni rutina o probă de rezistență.
În paralel, în Oradea, imaginea a fost complet diferită, dar la fel de apăsătoare: zăpada s-a așezat constant, iar orașul a intrat într-o lumină albă, uniformă. Când stratul crește, fiecare deplasare se schimbă — trotuare mai lente, mașini mai prudente, timp pierdut la colțuri și o senzație că iarna își revendică spațiul în fața tuturor.
Pe măsură ce orele treceau, discuțiile au revenit obsesiv la aceeași întrebare: unde a fost, de fapt, cel mai frig? Iar răspunsul, pus cap la cap din măsurători, a arătat tabloul complet: la Banloc, în județul Timiș, s-au înregistrat minus 18,5°C, la Jimbolia minus 15,2°C, la Chișineu Criș (Arad) minus 17,2°C, în timp ce la Miercurea Ciuc au fost minus 8,1°C, potrivit ANM; la Timișoara s-a coborât până la minus 16,9°C, cu o temperatură resimțită de minus 21°C, iar în Oradea stratul de zăpadă a ajuns la 15 cm.