Iarna aceasta lovește cel mai dur acolo unde resursele sunt deja puține. În zeci de sate, vârstnicii încearcă să-și țină casele calde cu sobele aproape goale, în timp ce frigul apasă zi de zi. Temperaturile scăzute din ultimele luni au golit rapid stocurile pregătite din toamnă, iar prețul lemnelor a urcat considerabil, transformând încălzirea într-o încercare de rezistență.
Temperaturi scăzute, rezerve epuizate
Mulți bătrâni povestesc că au consumat într-o singură lună cantitatea de lemne care altădată le ajungea pentru întreaga iarnă. Drumurile dese la magazia de lemne au devenit o povară, nu pentru că nu ar exista cine să le taie, ci pentru că lemnele sunt tot mai puține și mai scumpe. În case, focul se face cu grijă: sobele sunt alimentate rar, flăcările sunt ținute mici, iar fiecare buștean este chibzuit.
Acolo unde toamna aducea, de regulă, un minim de siguranță—o grămadă ordonată în curte—acum se văd goluri în șirurile de lemne. Fiecare seară cere o nouă socoteală: cât se arde, cât se păstrează pentru nopțile mai aspre, cum se împarte puținul rămas până la dezgheț. Pentru mulți, este o iarnă trăită la limită.
Bugetele vârstnicilor, strânse între lemne și medicamente
Când vine vorba de cheltuieli, pensiile mici nu fac față ritmului impus de sezon. Unii localnici au ajuns deja să plătească peste 30 de milioane de lei vechi numai pe lemne. La acestea se adaugă facturile la lumină și apă, iar lista se încheie inevitabil cu medicamentele. Din puținul rămas, mâncarea devine, adesea, un calcul dureros.
„Acum, în februarie, trebuie să mai luăm lemne și să cumpărăm rețetele”
Mărturia unui bătrân din sat surprinde ecuația rece a iernii: între a încălzi casa și a-și urma tratamentul, portofelul cedează. Iar când frigul se prelungește, fiecare zi adaugă un cost în plus. Nu mai e loc pentru mici bucurii; cumpărăturile se reduc la strictul necesar, iar paznicul nevăzut al casei devine soba, care cere combustibil din ce în ce mai greu de plătit.
În aceste gospodării, planurile se reduc la următoarele 24 de ore. Se verifică ce a mai rămas, se împart pastilele pe zile și se socotește câtă căldură se poate „cumpăra” din câțiva bușteni. Pentru mulți, mersul până la magazie e un drum făcut încet, cu grijă, nu din lipsă de voință, ci pentru că rezervele se subțiază de la o săptămână la alta.
Realitatea din satele bătrânilor arată, în această iarnă, o luptă continuă cu frigul și cu notele de plată. Între lemne și medicamente, balanța bugetului atârnă greu, iar fiecare decizie lasă urme. În multe case, focul ce pâlpâie seara e mai mult decât o sursă de căldură: este semnul că, pentru încă o zi, s-a mai găsit o soluție, oricât de modestă.