Fără justificări solide ale originii banilor, transferurile de la prieteni sau rude pot intra rapid în atenția Fiscului. În cadrul noilor verificări, sumele considerate ca provenind din surse neidentificate pot fi impozitate cu până la 70%, dacă nu există documente ori explicații credibile care să le susțină.
Ce înseamnă verificările ANAF pentru banii primiți de la prieteni
Autoritățile fiscale au intensificat controalele pentru a limita activitățile ilicite și evaziunea. În acest context, chiar și un simplu împrumut între persoane fizice poate ridica semne de întrebare dacă ajunge direct în cont, fără o urmă clară a motivului și a relației dintre părți.
Statisticile arată că 7 din 10 români apelează la un prieten atunci când rămân fără bani. Practica este comună, dar riscantă dacă nu e însoțită de dovezi privind destinația și recuperarea sumei. Depunerile în numerar, transferurile repetate sau sumele mari fără explicații pot fi interpretate drept venituri nedeclarate, ceea ce atrage o fiscalitate severă.
„Dacă banii nu au o proveniență justificată, statul poate reține până la 70% din sumă.”
În practică, inspectorii urmăresc traseul banilor: cine i-a trimis, de ce, cum au fost folosiți și dacă există semne că în spate se ascunde o activitate cu venituri nedeclarate. Lipsa documentelor sau a coerenței între sumele rulate și profilul fiscal al persoanei poate declanșa măsuri ferme.
Cum dovedești că e doar un împrumut, nu venit ascuns
1) Faceți un contract de împrumut – un act sub semnătură privată este, de regulă, suficient dacă include: părțile, suma, data, scadența, modalitatea de rambursare și, când e cazul, dobânda (sau mențiunea „fără dobândă”). Păstrați și orice conversație prealabilă care arată intenția de a împrumuta, nu de a dona.
2) Folosiți transfer bancar, nu numerar – în câmpul „detalii plată” scrieți clar „împrumut – [nume] – [data]”. Evitați plățile cash și depunerile directe la ghișeu, care sunt mai greu de probat ulterior.
3) Corelați documentele – potriviți contractul cu extrasele de cont și cu eventuale chitanțe. O dovadă clară înseamnă un lanț complet: actul prin care v-ați înțeles, transferul inițial, iar apoi rambursările conform scadențarului.
4) Nu „fragmentați” sumele pentru a evita întrebările – mai multe transferuri mici în aceeași perioadă, fără explicație, pot părea o încercare de a ocoli verificarea. Mai bine o sumă unică, bine documentată, decât multe tranzacții greu de urmărit.
5) Marcați rambursarea – când returnați banii, folosiți același canal și menționați „rambursare împrumut – [nume] – [rata X]”. Astfel, inspectorul poate reconstrui ușor filmul operațiunii.
6) Pentru rude apropiate – decideți din start dacă este împrumut sau donație. Un împrumut are scadență și se restituie; o donație nu se întoarce și poate implica alte formalități. Ambiguitatea deschide ușa interpretărilor fiscale.
Exemplu practic: dacă primiți 12.000 lei pentru reparații urgente, faceți pe loc un contract simplu, transferul poartă mențiunea „împrumut fără dobândă, restituire în 12 luni”, iar un scurt tabel de rambursare rămâne anexă. Când achitați ratele, scrieți de fiecare dată „rambursare împrumut – rata 1/12, 2/12…”. O astfel de disciplină reduce considerabil riscul ca suma să fie tratată drept venit mascat, cu impozitare de 70%.
Într-o perioadă în care controalele se înăspresc, transparența devine esențială. Un contract lizibil, plăți trasabile și explicații coerente pot face diferența între un ajutor de la prieteni și o problemă fiscală costisitoare.